"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Elita politică a călcat strîmb şi nu știe pe unde să scoată cămaşa după ce a dat cu căruţa în şanț. În Obor la mine se spune: Las-o jos că măcăne! Tot răul spre bine: cu acest prilej a fost descoperit un mare talent actoricesc: Marcel Ciolacu. Teatrul Național ar trebui să îi ofere un contract. Va face roluri memorabile. A dat semne din fragedă pruncie asupra harului său, şi chiar mai încoace dacă mă gîndesc bine. A etalat în diverse ocazii posibilitatile lui nelimitate de comediant.
După primul tur, la alegerile prezidențiale, a apărut cu o mutră spăşită, pradă îndoielilor – ca Hamlet pe zidurile castelului Elsinor – şi a declarat că se retrage. Că pur și simplu demisionează, indiferent ce se întîmplă în continuare. Mulți naivi l-au crezut. Dar cîinii, se ştie, nu pleacă din măcelarie pînă cînd nu halesc toate oasele Și cum balul guvernării abia începe, nu îl vedeam pe Ciolacu dispărut în ceaţă cu burta goală. După două zile a revenit la sentimente mai bune și s-a aliniat surîzător în fruntea PSD și a Guvernului ca şi cum nimic nu s-a întîmplat. Dramoleta era o încercare de a face uitat eşecul lamentabil de la primul tur, cel mai slab scor al PSD în toate alegerile prezidențiale. Aferim!
Cîteva zile de la aşa-zisa demisie, Marcel Ciolacu și-a etalat din nou marele talent actoricesc. leri a apărut ca Ofelia în scena nebuniei – în faţa jurnalistilor – şi a declamat nişte vorbe goale, calibrate pentru uzul naivilor. Era vorba tot despre renunţare – rolul lui favorit – ca şi prima dată. De data asta s-a retras de la tratativele Coaliției pro-occidentale. A jucat marea scenă a jignirii insuportabile "în onoarea lui de familist". Părea afectat, negru de supărare şi a zis că el renunţă. Ciolacu se supără uşor, îşi ia jucăriile și pleacă. Dacă stă aşa de prost cu nervii, de ce candidează? A ameninţat că trece în opoziţie. Asta vrea să însemne că nu vrea puterea, nu este un carierist şi nu umblă după şefii. Își va face datoria faţă de patrie de pe margine. Nu ne îndoim că e patriot, rupt din popor.
Secretul scenetei este că aceia care stăteau ţepeni în jurul lui în faţa camerelor teve (cu 1-2 excepții) habar nu aveau ce va declara Ciolacu. Despre PSD nu mai vorbesc, nu aflase nimeni că partidul trece în opoziție. Liderii locali au fost şi ei consternaţi... A fost, pe scurt, o lovitură cu mantă, ca la biliard. Declaraţia sa a fost doar pentru uzul activului PSD care, după eşecul de la prezidenţiale, a început să îl muște de părţile moi și să îi ceară să plece de la vîrful partidului. Aşadar trebuia să ofere un show, să facă proba marelui său talent de improvizator. Ciolacu, încolţit, s-a executat.
Urmează actul doi al comediei. PSD îl roagă cu lacrimi în ochi pe marele şef să revină la masa tratativelor. La fel şi excelenţele lor, Kelemen Hunor, Ilie Bolojan etc. Pentru Marcel CioIacu este consacrarea. Este clar acum, că nu se poate face guvernul fără el. Nici fără hachiţele lui. Este exact ce a vrut să demonstreze. S-a priceput? Aflăm în acest weekend.
