"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Aseară, după reunirea conclavului liderilor PSD, Marcel Ciolacu a tras doua minciunele în stilul lui caracteristic. Ce mi-e o minciună, ce mi-s două? Ciolacu a ratat ieșirea din scenă, recitind lamentabil un scheci. Cîte bîlbe pe secundă! Aşadar nu se mai retrage, ci continuă, liderii PSD l-ar fi rugat să le fie şef şi el a acceptat. Cam uituc tovarăşul! Alaltăieri a zis că demisia e un act unilateral și nu are nevoie de nici confirmare. De ce ne-a minţit? De sanchi! PSD e obişnuit de pe vremea lui Iliescu cu răzgîndirile, trădările, schimbările bruşte. Să luam pe rînd cele două momente.
1. Am aflat că numitul Marcel Ciolacu s-a întors binemersi la partid, în ciuda contraperformanţei de la prezidenţiale. E primul preşedinte PSD care nu trece in turul doi. În plus, în 2024 PSD obține mai puține voturi decît în 2020. Ce mare scofală aşadar să îl ai șef pe Ciolacu? Se zice că nu l-a lăsat să plece gaşca formată în jurul lui. Bref, anunţurile lui patetice că se retrage – eventual la Buzău, la covrigi – au fost praf în ochi. E păcat, pentru că prin anunţul său că se retrage cîştigase respectul multora. PSD a părut o zi chiar un partid frecventabil, debarasat de moştenirea ceauşistă, de mineriade, de jandarmii din 10 august, de epoca Liviu Dragnea care cocheta cu o dictatură personală. Moştenire grea totuși, Ciolacu nu s-a emancipat, cum am crezut o clipă, de acest trecut tenebros. PSD rămîne ce a fost întotdeauna, prelungirea în timp a PCR.
2. Tot Ciolacu săracu, asaltat de reporteri, care au dorit să afle pe cine va sprijini PSD în turul doi al alegerilor prezidenţiale, a ridicat din umeri, s-a bîlbîit încurcat. Mai ales după ce jurnaliştii i-au amintit că PNL şi UDMR au declarat că o vor susține pe Elena Lasconi, adică orientarea pro-Vest, pro-NATO, pro-UE... După un scurt moment de demagogie pro-occidentală, Ciolacu a început brusc – ca într-o criză de epilepsie – să se bîlbîie, să dea din mîini, să rîdă ca prostul încercînd să se fofileze şi să nu raspundă la întrebare...
PSD își asumă un mare risc pentru duminică. Dacă Georgescu iese cîștigător, și România o ia spre Est, este numai răspunderea PSD, mai ales a lui Ciolacu. Şeful celui mai mare partid din România a dezamăgit. Nu a arătat bărbăţie, nici curajul opiniilor lui pretins pro-Vest. A vrut să spună printre rînduri, dar nu i-a reușit, că electoratul PSD nu va primi nici o îndrumare de la șefi, că votantul pesedist trebuie să se descurce cum îl taie capul. Adică ”PSD îl susține pe Călin Georgescu pentru Cotroceni!". Fiecare să voteze cum vrea, insinuează Ciolacu, crezîndu-ne proşti. A lansat şi gogomănia că PSD trebuie să fie "un liant" între obligaţiile faţă de Occident și sensibiltățile interne, tradiție, creștinism, etc. Blablabla cît încape, daraghie druzia, nu-i aşa?
Să traduc pe româneşte mesajul lui Ciolacu, să nu las loc la neînţelegeri. Pe scurt, PSD va susţine în turul doi "partida rusească", pe cei pro-Putin, pe Călin Georgescu. Nu a vrut să o facă pe faţă din cauza obligaţiilor nord-atlantice, apartenenței PSD la Internaționala Socialistă, datoriei publice (8%) și atîrnării României de banii occidentali pentru salarii și pensii. PSD este interesat să îşi consolideze imaginea de partid democrat, adică frecventabil. Aşa că joacă cinic la doua capete: minte şi pe unii și pe alţii. Astfel, aseară PSD şi Ciolacu au pierdut ocazia să cîştige simpatia lumii româneşti. A aruncat țara în incertitudine.
Era mare nevoie de voturile PSD pentru traseul nostru occidental. PSD a ratat momentul să își schimbe în bine imaginea lui ponosită. PSD vrea cu occidentul (nu are încotro), dar numai cu jumatate de gură. Nu s-a curăţat de fantomele trecutului și metehnele sale ceaușiste, nici de trecutul lui negru.
