Victoria de peste Prut (văzută social-teologic)

a pro-europenilor, cu toate inconsecvențele și gafele lor, reprezintă un mare pas pentru românii de acolo și celelalte minorități, chiar dacă ele nu acceptă încă, spre prosperitate și, sper, către siguranță.

În timpul anterior alegerilor am văzut cum Patriarhia Moscovei a invitat sute de preoți din filiala ei locală - Mitropolia Moldovei - într-un pretins pelerinaj soldat și cu plăți "milostive". Precum în Ucraina, Kremlinul se folosește fără jenă de Biserica Ortodoxă Rusă care, la rândul ei, execută entuziast ordinele.

Pe termen mediu și lung, așa cum am tot spus-o, balanța va înclina către marginalizarea celor fideli Rusiei și va readuce în matca naturală, canonică, a slujitorilor fideli, cu toate riscurile, nu atât românității ca expresie a unui naționalism feroce, cât mai curând ai firescului. Care în cazul dat este identitatea unor păstoriți îndelung încercați de istoria modernă și recentă, supuși unor cazne și metode de dezrădăcinare sufletească la care, din păcate, Ortodoxia devenită ortodoxism, a fost complice.

Firește, mai este de bătut o cale destul de lungă, încă patru ani de speranță nefiind suficienți pentru a securiza și a face ireversibilă opțiunea pro-europeană. Dar cei patru ani viitori pot deveni cruciali. Pentru Mitropolia Basarabiei se continuă un șantier pastoral-cultural de mari dimensiuni pe care nădăjduiesc să îl și ducă la bun sfârșit. Nu, nu este oportunism, adică traseism eclesial, ci o fereastră de oportunitate, cum se spune. Pe care nu avem voie să o lăsăm nefolosită. Cu înțelepciune și viziune.

Cu Dumnezeu înainte!