Prometeul lui Aurelian Silvestru

Întreaga operă a lui Aurelian Silvestru e născută din dragoste şi credinţă, din rugăciune şi visuri, din încredere în neamul românesc, în oameni, educaţie şi învăţătură. Cărţile pe care le-a trăit şi îi poartă numele se înscriu între aceste repere fundamentale, sunt fărâme de suflet desprinse din frământările sale lăuntrice şi îi dă dimensiunea şi biografia adevărată.

În anii ocupației rusești, Prometeul lui Aurelian Silvestru era încătușat în sârma ghimpată de la Prut, însă, în ziua „Podului de flori”, el l-a eliberat și l-a adus în centrul Chișinăului să aprindă dragostea de Neam, Țară și Carte.

(Aurelian Silvestru)

E început de octombrie și Aurelian Silvestru ascultă freamătul arborelui-destin. Un pendul nevăzut, prins de o scară celestă, adună anii, mătură deșertăciunea și numără visele împlinite. După decenii de caznă și credință nestrămutată, Aurelian Silvestru a ajuns în toamna vieții sale. E un învingător al timpurilor nedrepte, e un purtător de tricolor, pe care l-a ridicat în numele generaţiilor de români nesupuşi, arborându-l pe toate şcolile, liceele şi instituţiile de învăţământ în care limba română e cinstită şi e stăpână. De acolo, din leagănul simțirii și limbii române, ne cheamă în viitor, Acasă. O face ca un misionar de o viață, ca un om al zilei de mâine.

La mulţi ani în România reîntregită şi Europa unită, dragă Aurelian Silvestru!