Rolul și misiunea Bisericii

Se vorbește tare mult despre rolul Bisericii în societate, se introduc tot felul de nuanțe și se fac adesea o droaie de exagerări și judecăți parțiale.

Poate că există două direcții de "deraiere" pe care le putem întrezări și pe care nu mă feresc a le înfățișa și aici. Prima direcție este creștinismul progresist care tinde să înlocuiască Cuvântul Lui Hristos prin tot soiul de "înlocuitori" care adesea îmbracă haina "umanitarismului" secularizat ori care parcă împing Biserica spre a fi mai curând vocea unor mesaje motivaționale și a balansa semiotic între un fel de "flower power" creștin și o adaptabilitate care riscă a nu mai face diferența dintre provocare morală și ispită fundamentală. 

Cea de-a doua direcție este transformarea Bisericii într-un fel de falangă patriotard-pășunistă care alunecă spre filetism, naționalismul religios care nici nu mântuiește omul și nici nu-i dă răspunsul la marile întrebări ale existenței, dar care în schimb rupe, la felul precum "deraierea" progresistă, Biserica de sensul său universal și de profunzimea dinamicii legăturii dintre om și Dumnezeu. Modelul cel mai clar de filetism este Rusia de astăzi, unde vedem subordonarea religiosului unei întregi mitologii deopotrivă imperialiste și totalitare a unui stat care nu caută în factorul religios decât capacitatea de propagare a unor mesaje rupte din trunchiul de învățătură creștină și care nu servesc decât unui expansionism amoral și unei mitologii publice mistificate și duse la extremă trufie.

Eu cred că Biserica are o misiune esențială, covârșitoare pentru fiecare creștin din lume în parte, în societate: cea mai importantă misiune este cea de corabie a mântuirii noastre și de cale dreaptă pentru apropierea autentică de Dumnezeu, Hristos s-a jertfit spre a ne dărui viața cea de-a pururea și pentru a reda omenirii libertatea veșniciei, nicidecum pentru a acomoda omul cu ideologiile timpului. 

Apoi, o a doua misiune a Bisericii este cea de compas moral al societății, de reper al valorilor fundamentale ale Cuvântului Evangheliei și ale eticii Bibliei; Biserica prin aceasta este o contrapondere la răul lumii și generează echilibru, coeziune și mai ales reușește un lucru crucial pentru om: prin pastorația Binelui, deopotrivă prin cuvinte și prin fapte, prin cultivarea moralei creștine, Biserica reușește să-l îndepărteze pe om de orice formă posibilă de cădere și să-l apropie de mântuire, contribuind și astfel la împlinirea sensului divin al vieții omenești, o viață destinată luminii și veșniciei, iar nicidecum beznei păcatului și întunericului răului endemic al lumii care se teme a trasa linia fermă dintre bine și rău!