"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Republica Moldova evoluează, de patru ani, mult mai bine decât România. Are o creștere economică decentă – deși a fost profund afectată de războiul din Ucraina – inflația este mai mică decât în România, deficitul bugetar este sub control.
Mogulii au fugit. Cea mai agresivă formațiune pro-rusă a fost scoasă în afara legii. În România nu se vorbește despre asta fiindcă lumea s-ar putea întreba: cât mai durează până când gruparea infracțională denumită PSD trece în ilegalitate?. Filiala de la Chișinău a Bisericii Ortodoxe Rusești începe, pas cu pas, să piardă din influență.
Majoritatea populației declară că vrea în Uniunea Europeană, în condițiile în care tot mai mulți bani veniți de la Bruxelles se cheltuie în Republica Moldova, iar percepția pozitivă despre Rusia se schimbă.
Dar, să fie clar: dacă filo-rușii revin la putere, în câteva luni vor demola tot ce s-a construit după 2020. Da, știu că sondajele ne arată că actualul regim, condus de Maia Sandu, va câștiga alegerile, și pe cele prezidențiale, și pe cele parlamentare. Dar nu va fi suficient! Rusia joacă pe termen lung și nu va abandona Basarabia, nici în 2024, nici în 2028, nici în 2032.
Singura garanție reală, indestructibilă, că românii din Basarabia nu mai ajung sub cizma rusească este unirea. Nici aderarea la UE – extrem de improbabilă, să fim onești – nu le va oferi garanțiile de securitate pe care SUA și NATO le oferă României.
Iohannis a redus relația cu Republica Moldova. Soția sa nu putea face cumpărături la Chișinău. Maia Sandu reprezintă tot ce nu este el, așa că o urăște.
De aceea, eu spun că un președinte de dreapta are nevoie de un plan pentru reunificarea cu Basarabia. Ciolacu, socialist cu fire subterane spre Moscova și Beijing, nu-l va face. Ciucă, o bucată de budincă în slujba PSD, nici atât.
Un președinte de dreapta trebuie să folosească expertiza lui Eugen Tomac, care nu doar că „știe” și înțelege în profunzime situația, dar are și determinarea de a se bate pentru unire.
Dincolo de misiunea sa la Parlamentul European, Tomac este cel mai potrivit să conducă o comisie prezidențială care să facă studii și să pregătească în detaliu reunificarea: cât costă unificarea sistemului de căi ferate, ce poduri trebuie construite prioritar, cum integrăm administrațiile și Justiția, cum pregătim funcționarii din stânga Prutului pentru legislația românească. Este un proiect complicat, dar nu imposibil!
Însă, din păcate, capturată de o grupare din USR care vrea ca acest partid să nu „deranjeze” și să rămână mereu în opoziție, Lasconi a renunțat la unificarea Dreptei și, implicit, la alianța cu PMP. A greșit, ea va fi prima care va pierde voturi. Dar mai rău, va pierde România, fiindcă a deschis culoar PSD-PNL într-un moment în care Ciuma Roșie se clătina, părea că ar putea pierde cel puțin Cotroceniul.
Eu sper că oamenii buni, de dreapta, din fruntea USR își vor lua partidul înapoi înainte de a fi prea târziu. Și nu o spun pentru ei sau pentru Eugen Tomac. O spun pentru că România și Basarabia au nevoie de un proiect comun, asumat de politicieni competenți. Tomac poate oferi expertiza, iar PMP este un vehicul politic care să promoveze acest viitor comun. Cu Ciolacu-Ciucă înapoi la putere, Rusia va pândi un moment de slăbiciune și va ocupa din nou Republica Moldova. Este o chestiune de „când”, nu „dacă”.
