Capitolele negre ale BOR

Țiganii. Da, am fost, instituțional și mental, profitori de pe urma unor pelerini fără plan ai umanității care sunt, pe șleau spus, țiganii, adică roma & sinti. Ne-am luat după boieri și am crezut că este în regulă să tratezi forța de muncă de parcă nu ar avea suflet. Eroare. Acum, după decenii, ni se întoarce greșeala, dar în cu totul alt context. 

Evreii. Nici cu ei nu am avut mereu empatie. Desigur, de la Alexandru cel Bun și până acum, actuala Românie a fost o patrie secundă pentru mulți fii și fiice ale lui Avraam. După cum se vede, continuă să fie, mai ales în condițiile războiului de acum. În schimb, BOR nu a știut mereu cum să gestioneze această alteritate care, dincolo de etnie, este o chestiune teologică. Profundă. Iarăși, ne-am lăsat luați de valul politicilor statului și am uitat de propriile rădăcini. 

Comuniștii. Că am avut un Burducea - când cu steaua, când cu crucea! - nu explică totul. Dimpotrivă. Ca la trei mii de clerici, din totalul de atunci de aproximativ cinci mii, au înfundat pușcăriile, lagărele și coloniile de muncă ale ocupanților sovietici. Este mult, este puțin? În orice caz, suficient, la limită ar fi respectul. Dincolo de canonizări "la plesneală". Rămâne valabil: libertatea noastră de acum este plătită în avans de cei de ieri. Inclusiv de "popi", dar și de măicuțe sau de mireni.

Intelectualii. Față de ei BOR are și acum rezerve stupide. Vezi ultima "cruciadă" legată de data Sfintelor Paști. Am fost martori pe față a unei colerice reacții, necenzurată de nimeni, față de cei care, crezând, gândesc. Ce pagini triste de cronică a unei Biserici majoritare în criză! În ciuda inteligenței reale care există în Sinod. Dar ce folos? Dovada: halul învățământului teologic. Cine nu respectă școala de gândire, va sfârși prin a accepta anti-școala practicii religioase abuzive, nătânge.

Transfugii. Zisa diasporă - un termen complet inadecvat din punct de vedere teologic, universalismul creștin fiind complet altceva decât naționalismul pe bază etnică - nu are decât prin excepție păstori adecvați. Restul sunt doar prelungiri mentale și instituționale ale unei realități inadecvate. Pastoral, cel puțin (dar mult) la vârf, suntem întruchiparea eșecului. Am văzut cu ochii și cu toate celelalte simțuri, în Germania, cum este să ai inadecvați în funcții pe care le dezonorează. 

Idioții. De aceștia nu ducem lipsă! Ei se insinuează peste tot, inclusiv cu titlul de consilieri patriarhali. Păcat! Că sunt sau nu fideli, că fac parte din nu știu ce masonerie sau servesc nu știu cărui "serviciu", persoanele acestea sunt precum draperiile care ne ascund faptul că s-a făcut dimineață, că lumina a învins întunericul. Ne mint. Iar nu puțini mizează pe această minciună din care trag un profit personal. Anaxios!

Doxa!

PS Textul de mai sus este menit să curețe prin formulare chipul unei Biserici care, la anul, își va celebra un secol de "independență".