DEZVĂLUIRI. Istoricul Marius Oprea: În decembrie ‘89, Securitatea manevra o armată de 136.000 de turnători activi, dintr-o rețea de peste 400.000 de informatori, printre care și mulți minori. În perioada ‘48-‘89 aproximativ 2 milioane de oameni au fost victime ale Securității, dintre care cel puțin 250.000 au murit, deseori în cele mai atroce chinuri

Din 1948 până în 1989, aproximativ 2 milioane de oameni au fost victimele Securității dintre care cel puțin 250.000 au murit, deseori în cele mai abominabile chinuri, din cauza terorii și a persecuțiilor poliției politice, punctează istoricul și scriitorul Marius Oprea într-un interviu acordat Deutsche Welle (detalii AICI). 

”Cine a produs toată această imensă dramă a României, despre care nu se mai vorbește prea mult și în viitor se va vorbi și mai puțin spre deloc, pentru că dacă Istoria Holocaustului face parte din trunchiul comun al materiilor la școală, istoria comunismului în România. practic nu se mai predă?”, întreabă istoricul. 

În același interviu, Marius Oprea explică în ce consta puțin spus arborescenta structură de cadre a Securității, totodată precizând că, în decembrie 89, poliția politică manevra 136.000 de informatori activi, dintr-o rețea de peste 400.000 de informatori. Acestora li se adăuga un munte de arhive. 

În cele ce urmează, Podul.ro vă prezintă o serie de pasaje din interviul amintit: 

”Din 1948 până în 1989, după statisticile pe care le-am alcătuit în ani de cercetare, 675.874 de oameni au trecut prin furcile caudine ale Securității, căzându-le victime. Cea mai mare parte a lor au ajuns în închisori și lagăre, alții au scăpat cu deportarea și domiciliul obligatoriu. Alături de ei au avut de suferit și familiile (soții date afară din serviciu, copii exmatriculați din școli). Toți cei din libertate, ca să nu mai vorbim de deținuți, au fost permanent urmăriți de o armată de informatori.

Cam două milioane de oameni au fost, practic, victime ale Securității. Din cei aflați în detenție sau deportare, dar și din cei "semi-liberi", cred că cel puțin 250.000 de oameni au murit – unii în chinuri atroce, după cum i-am găsit, acum câteva zile, pe care au optat deținuți, primele victime. descoperite din lagărele din Insula Mare a Brăilei. Cine a produs toată această imensă dramă a României, despre care nu se mai vorbește prea mult și în viitor se va vorbi și mai puțin spre deloc, pentru că dacă Istoria Holocaustului face parte din trunchiul comun al materiilor la școală, istoria comunismului în România. practic nu se mai predă?

Uite o imagine: în 22 decembrie 1989, Departamentul Securităţii Statului avea un efectiv total de 15.312 angajaţi, dintre care 10.114 ofiţeri, 791 de maiştri militari, 3.179 de subofiţeri şi 1.228 aparţinând personalului civil. În unităţile centrale ale Securităţii lucrau 6.602 persoane, în cele teritoriale şi la Securitatea Municipiului Bucureşti 6.059, în şcolile de pregătire şi perfecţionarea cadrelor 225, iar în unităţile speciale acoperite 2.426, dintre care 1.892 erau ofiţeri. Acestora li se adaugă 23.370 de ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi din trupele de Securitate, un munte de arhive, o reţea de peste 400.000 de informatori (dintre care în decembrie 1989 erau activi 136.000) şi o puzderie de afaceri dubioase. Datele privind numărul rețelei informative sunt din sursele oficiale ale SRI-ului, la momentul anului 1999.

Revin la cazul de la Sibiu. Acolo am reconstituit în anii următori, când m-am apucat serios de treabă și mi-am dat doctoratul cu Istoria Securității, că aici au fost recrutați, din 1974 până în 1989, peste 10.700 de informatori și colaboratori. Numai în 1989, au intrat în rețeaua informativă 830 de persoane, din care, că tot se vorbește despre asta, 170 erau minori. Cred că sunt activ și acum, cel puțin o parte”.

Citiți întregul interviu AICI.