de orice fel este faptul că obiectul fanatismului său nu îi aparține în întregime, că nu îl poate cuprinde și nici reprezenta, la rândul său, în totalitate.
Ortodox fiind, nu poți cultiva fanatismul de a nu vedea nimic creștin, rezidual, sau pur și simplu uman în alții, indiferent de meridian.
Naționalist fiind, nu poți fi atât de fanatic să nu vezi că și alții își iubesc patriile lor, că lumea este toată o intersecție de iubiri și de răni pe măsură.
În pace trăind, mai puțin cu tine însuți, nu poți fi fanatic indiferent față de războaiele altora, vizibile sau nu. În fine, având pâinea pe masă, nu ai de că să crezi cu fanatism că este de la început destinată doar ție, că bobul de grâu a crescut doar pentru a te hrăni numai pe tine și pe nimeni altcineva.
Doxa!