”Ochiul dracului” și mass-media

Ca fost jurnalist mă bucur mult când colegii de breaslă își fac datoria cu demnitate, corectitudine și echidistant, chiar dacă aceste exigențe deontologice sunt un lux mai rar întâlnit în timpurile noastre. Regretabil, dar lichelismul și slujul jurnalistic față de orice guvernare – roșie, agrariană, democrată, cu seceră și ciocan sau galbenă - este o realitate incontestabilă. Profanarea și compromiterea cuvântului scris sau rostit, dar și degradarea profesională a unor jurnaliști ia proporții mai mult decât îngrijorătoare. Goana acerbă după bani, imagine și răzbunare compromite adevărul și diversitatea de opinii, așteptate și apreciate atât de mult de către cetățeanul de rând.

Este mai mult decât evident că viitoarele alegeri prezidențiale și parlamentare își lasă amprenta și asupra unor reprezentanți ai mass media. Deja s-a declanșat mecanismul “întrecerii socialiste” cine proslăvește (elogiază) cel mai mult unele partide politice și, desigur, liderii acestora (de la guvernare sau opoziție) ca să ajungă “printre primii cinci” pe listele electorale la viitoarele alegeri parlamentare. A fost dată uitării responsabilitatea și deontologia profesională. E jalnic și repulsiv, mai ales din partea unor jurnaliști care pretind că fac parte din cohorta pro-europenilor sau chiar a unioniștilor. Ticăloșia guvernanților (fără excepție) de a-i corupe pe reprezentanții mass media este, de asemenea, o realitate indubitabilă, fie că e vorba de faimoasa “tușonkă/tocăniță” de la Condrița sau ceaiurile aromate de la președinție.

Cum poți să-i tratezi cu respect pe unii jurnaliști, care pun întrebări, dar tot ei răspund la acestea, comentează propria întrebare mai mult decât interlocutorul sau te întrerup în mod impertinent și strigă la tine că ei sunt stăpâni aici și pot, dacă doresc, chiar să întrerupă emisiunea sau să te dea afară? E jurnalism acesta sau partizanat politic deschis? Din păcate, lichelismul jurnalistic repulsiv are (în unele cazuri) rădăcini ereditare, piticii căruia consideră că suma de bani primită de la orice emisiune e direct proporțională cu variațiile vocii, acrobațiile gesturilor sau ale mimicii, de unde putem trage concluzia similitudinilor cu banii obținuți de reprezentanții unei profesii foarte vechi.

De dragul banului nesocotit, în aceeași horă a lichelismului și slujului se implică unele ONG-uri tradițional arondate puterii, care-și arogă veleități și virtuți academice, văzându-se tot pe liste parlamentare. Aceștia sunt valabili pentru orice situație, pe orice temă, la orice oră, în presă, la radio sau TV, doar ei și numai ei. Tot pe aceștia îi vezi încadrați prin diverse structuri guvernamentale, care au tupeul de a se mai prezenta ca experți universali pentru toate timpurile și guvernările (rele sau bune).

Profesia de jurnalist a fost și este una onorabilă și prestigioasă. Lumea s-a obișnuit să dea crezare cuvântului scris sau celui rostit. Tocmai de aceea responsabilitatea celor din mass media este una de mare actualitate, iar adevărul (oricât de trist şi amar ar fi acesta), imparțialitatea și echidistanța față de factorul politic trebuie să fie esențiale. Indiferent că promovezi valorile pro-europene sau cele unioniste, altfel te încadrezi în categoria celor deja menționați mai sus.

Alegerea vă aparține în exclusivitate!