La alegerile următoare, nu-i votați pe cei care se dau cu crucea în piept. Pentru că nu o au nici în inimă

Credința nu este utilă, ci fondatoare, la temelie, a unor reacții, așezări mentale, practici care te elevează, mai mult decât uneori cultura, din stadiul animal. Îți deschide ceea este închis în tine, te oferă când nu vrei să dai nimic, îți luminează viață când becul este stins. Nu este ceva de cumpărat și nici măcar de moștenit. Mă uit la Maria: ea va fi ortodoxă doar dacă va trăi Adevărul, nu pentru că noi ne rugăm înainte de masă. Va fi (sau nu) pe măsura părinților ei doar redescoperind ce mama minunată are/a avut, ce tată... Lucrurile acestea nu se negociază și nu fac parte din niciun cod. Sunt părți de viață.

Iată de ce detest, cu ardoare chiar, pe cei care manipulează, care se folosesc de supremul dar al convorbirii cu Dumnezeu. Și azi dimineață: ascultând cuvântările de la convenția republicană, am sesizat tonul reținut, sfios, față de ceea ce este, real sau imaginar, religios. Inclusiv Trump, năvalnic cum îl știm, a fost de-a dreptul smerit, mulțumindu-i lui Dumnezeu că l-a scăpat în atentat. L-am perceput ca om onest, ceea ce nu este puțin lucru. 

De aceea, revenind pe plaiurile noastre, nu îmi plac deloc huliganismul religios, figurile false ca Șoșoacă sau Teodosie. Din orice capăt ar prinde, pentru oamenii ăștia credința noastră, mulți și anonimi, este un capital. Ne folosesc fără să ne folosească. 

Pe scurt: la alegerile următoare, nu votați pe cei care se dau cu crucea în piept. Pentru că nu o au nici în inimă.