Apostol și Tribun

Rar cine îndrăznește să atingă sau să poarte crucea pe care a fost, este și mai rămâne răstignită Basarabia românească. Doar oamenii mânați de o mare dragoste de Neam și de Țară cred, se zbat, luptă și apucă să scoată, prin dăruire și jertfă, o parte din cuiele bătute de istoria nemiloasă, să spună mulțimilor adormite că dreptatea lui Dumnezeu și Învierea se apropie, iar Basarabia va coborî de pe cruce și va reîntregi România noastră!

Opera lui Nicolae Dabija -- publicistica, poezia și romanul „Tema pentru acasă” -- poartă taina scrisului, urmele apostolilor, semințele cuvintelor divine și Idealul Unirii. Unele texte antologice și poeme-rugăciuni par a fi scrise direct pe lemnul însângerat, lângă piroanele în care Basarabia crucificată se zbate între viață și moarte, între identitatea răpită și memoria ștearsă, între țipătul deportaților și disperarea înfometaților, între gropile comune și altarele arse, între sârma ghimpată și harta sfâșiată, între martiri și farisei, între credință și licărul de speranță.

Chiar dacă Nicolae Dabija și-a caligrafiat sufletul și trăirile cu o pană de înger, îmbrăcând dorurile, iubirile și peisajele în psalmi și flori de primăvară, El a fost mai întâi un mare luptător pentru cauza și ființa națională, având dimensiunea adevăraților tribuni, care trezesc popoare, le scot din robie și le dă aripi să zboare. Destinul lui Nicolae Dabija se contopește cu destinul Basarabiei luptătoare, El lăsând urmașilor drept armă victorioasă opera sa testamentară și misiunea de a reîntregi națiunea română, fiindcă Unirea, ca și „Libertatea, are chipul lui Dumnezeu!”