"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Presat și șantajat mizerabil de Securitate să devină martor al acuzării într-un proces-mascaradă regizat de autoritățile comuniste (dacă refuza, ar fi ajuns și el la pușcărie), Nicolae Steinhardt a primit un sfat de-a dreptul fabulos de la tatăl său, care a reprezentat, întreaga-i viață, un monument de curaj și demnitate.
Mai exact, tatăl i-a explicat că, dacă va deveni martor al acuzării, abjurându-și astfel principiile morale, va fi măcinat de mustrări pentru restul zilelor. Drept urmare, l-a îndemnat să își asume demnitatea gratiilor, deși, având 82 de ani, era perfect conștient că șansele de a-și mai revedea vreodată fiul vor fi fost extrem de mici. Nicolae Steinhardt avea să refuze, constat și tranșant, orice fel de colaborare cu Securitatea și regimul comunist, fiind la rându-i pus sub acuzare și trimis în temnițe ale groazei.
Acest pasaj luminos (preluat din ”Jurnalul fericirii”) este prezentat de istoricul și profesorul Cătălin Nedelcu, pe Facebook:
„E adevărat, zice tata, că vei avea zile foarte grele. Dar nopțile le vei avea liniștite, vei dormi bine. Pe când dacă accepți să fii martor al acuzării, vei avea, ce-i drept, zile destul de bune, dar nopțile vor fi îngrozitoare. N-o să mai poți închide un ochi. O să trebuiască să trăiești numai cu somnifere și calmante; abrutizat și moțăind toată ziua, iar noaptea chinuitor de treaz. O să te perpelești ca un nebun. Cată-ți de treabă. Hai, nu mai ezita. Trebuie să faci închisoare. Mi se rupe și mie inima, dar n-ai încotro, de altfel, chiar dacă apari acum ca martor al acuzării, nu fi prost, după șase luni tot te ia. E sigur. [...] Și în astea trei zile care ne rămân să nu-mi vorbești nici un cuvânt despre proces, Securitate, închisoare. Vreau să le petrecem împreună, plăcut și liniștit”.
