Consultantul politic Cristian Hrițuc: „De ce plagiatul lui Geoană e mai grav decât pare la prima vedere? Acționează ca un declanșator al unor lucruri uitate!” / Deschidem Cutia Pandorei cu un text publicat în 2005, în SUA: „Este fiul generalului trădător Geoană, plecat caporal să elibereze Basarabia şi Bucovina, cotropite de sovietici, şi întors în uniformă sovietică cu grad de căpitan”

Cristian Hrițuc, consultat politic și fost consilier prezidențial în mandatul lui Traian Băsescu, analizează implicațiile și efectele plagiatului din lucrarea de doctorat a lui Mircea Geoană, arătând că impostura academică a fostului pesedist va fi, de fapt, dincolo de furtul intelectual propriu-zis, un adevărat declanșator pentru a rememora cele mai controversate momente din cariera politică și diplomatică, dar și personalitatea de carton a fostului lider PSD, dispus oricând la contorsiuni și compromisuri majore pentru o propulsare în carieră. 

Consultantul invocă asocierea lui Geoană cu infractorul Sorin Ovidiu Vântu și apropierea de penalul Marian Vanghelie, fostul primar al Sectorului 5, dar asocierile controversate ale adjunctului NATO sunt mult mai numeroase și poate chiar mai grave decât acestea. 

PODUL are acces la informații detaliate care prezintă situații ce preced perioada la care face referire Cristian Hrițuc și care ar fi trebuit să determine excluderea totală a lui Geoană din viața politică și publică a României. 

Vi le prezentăm  mai jos, după precizările lui Hrițuc!

Cristian Hrițuc:

„De ce plagiatul lui Geoană e mai grav decât pare la prima vedere?

Când spun că plagiatul lui Geoană e mai grav decât pare, mă gândesc la efectele pe care le are asupra imaginii și credibilității lui Geoană. În acest caz,  nu plagiatul în sine-furtul intelectual îl afectează pe candidatul la prezidențiale, ci faptul că acționează ca un declanșator al unor lucruri uitate în memoria colectivă și subliniază încă o dată personalitatea lui Geoană, diferența dintre produsul de marketing și produsul original.

Produsul de marketing: un diplomat cu o carieră în spate.  Așa s-a lansat în anii 2000. Până aici toate bune și frumoase, produsul este bine ambalat  și pentru că fondul este ok. Nimeni nu poate contesta calitățile lui pe această dimensiune. Acest ”produs” a început să fie revândut și acum în precampania făcută de domnul Geoană.

Când a intrat  în politică  produsul de marketing a avut de suferit. S-a trecut în faza:  ”fac cam orice” pentru a reuși. Disperarea lui ( seamănă un pic cu disperarea lui Ronaldo  de aseară, când voia să dea gol) îl trece în partea cealaltă, în care mulți și-au pus semne de întrebare.

A ajuns să se lase controlat și susținut de Vântu și alți pentru a câștiga președinția. Se lasă controlat și susținut de Vanghelie, cu care pleacă și formează un partid doar pentru a avea o platformă politică. Se duce la Moscova înainte de campania prezidențială din 2009, doar pentru a puncta și pe zona aia.

Sunt elemente care se vor reactiva natural în acest moment. Plagiatul de fapt vine și îi ”va ajuta” pe mulți să îl redescopere pe Geoană așa cum e. Fac orice și plătesc orice preț pentru o funcție. 

Folosesc tribuna NATO pentru candidatură, dar mă dau lovit când mă întreabă ziariștii dacă intru în cursă, răspund frumos la întrebările despre plagiat, dar atac după aceea.

Plagiatul va potența toate aceste lucruri.

Pentru că toate acestea marchează ”personalitatea” candidatului.  Și ele vin și se așează pe un om care nu poate fi ”natural”, tot timpul se simte în discursul lui că e ”ceva pregătit” că e ceva artificial. 

Cât privește ”gestionarea” acestui scandal. Nu e cu nimic diferit față de momentul ”ați fost la Vântu” În esență, e cam același lucru.

Aici va face ”plagiatul” cel mai mare damage.”

Disidenul stabilit în SUA în anii 1970 Aurel Sergiu Marinescu (decedat în 2008), un critic aspru al PSD (FSN, respectiv PDSR), a scris, în 2005, pe larg despre Mircea Goană în publicația Dorul editată din exil:

„Mircea Geoană este fiul pandurului general (Ioan) Geoană (foto jos, reapta), plecat caporal să elibereze Basarabia şi Bucovina cotropite de sovietici în războiul sfânt împotriva bolşevismului şi s-a întors în uniformă sovietică cu grad de căpitan şi a ajuns până a fi comandantul apărării teritoriale a RSR, general care ,la “vizitele de lucru'" ale lui Ceauşescu pe şantierele din ţară, se afla totdeauna la câţiva paşi în urma tiranului.

Mircea Geoană şi-a început cariera ca inginer submediocru pe un şantier al trustului Energo-Montaj Bucureşti.

Deodată a dispărut din şantier şi după un timp a apărat în Ministerul de Externe (după lovitura de stat din 1989). 

El afirmă că ar fi primit o bursă şi a fost la Paris la specializare Drept International ori Ştiinţe Administrative. Este discutabil şi nimeni nu cunoaşte dacă a primit bursă… De la cine? Pe ce bază un inginer ca să studieze Dreptul şi nu un licenţiat ori doctor in Drept? O enigmă “post revoluţionară"! Ori poate nici n-a primit-o. 

Cariera lui Mircea Geoană ca diplomat a fost într-o rapidă, foarte rapidă ascensiune ceea ce denotă legătura strânsă între foştii nomenclaturişti şi cât de important fusese “papa” Geoană, “generalul de irozi”, nomenclaturist. (…)

Întrebat acum despre tatăl său, M. Geoană minte, declarând că tatăl său (de care este mândru) nu a fost la Securitate, ci general inginer la MFA şi nu a fost membru în CC al PCR, iar el a intrat în 1990 în MAE unde “şi-a construit o carieră”, dar nu explică de ce nu şi-a construit cariera de inginer şi dacă i-a plăcut atât de mult diplomaţia, de ce a făcut Politehnica şi nu Dreptul? 

Nu explică deoarece “mafia nomenclaturiştilor” a funcţionat bine în cazul său. Intrat la MAE, Mircea Gionă, fără nici o experienţă a fost numit purtător de cuvânt, apoi, rapid a fost catapultat, fără nici o experienţă politico-diplomatică, la Washington, cel mai important loc politic al lumii. 

Desigur această numire s-a făcut spre a-şi recupera timpul pierdut prin noroaiele şantierelor, deşi tot atât de bine ar fi putut fi numit ambasador la Sofia, Kiev ori Cairo unde să-şi valorifice calităţile. Numai că din acele capitale n-ar fi putut să închirieze o vilă de 150.000 dolari anual ca la Washington, unde statul (poporul amărât) a plătit pe 8 ani o chirie de 1.200.000 dolari pentru M. Geoană, ambasador la 30 de ani în capitala lumii.

Putea oare el, odrasla unui “glorios” tată care a contribuit la construirea regimului comunist în România, să-şi consume viaţa mizeră ca şef adjunct de brigadă în cadrul antreprizei Energo-Montaj din Bucureşti? Un fiu de trădător nomenclaturist fără merite, dar cu pile, să beneficieze doar de an “post minor” unde singurul avantaj era că lipsea des? Şi de asemeni susnumita întreprindere Energo-Montaj nu i-ar fi pus la dispoziţie în veci un Mercedes 280! Ca ambasador Mircea Geoană a demonstrat: 1) multă viclenie, egalând-l pe Adrian Năstase şi 2) un foarte bun executant al planurilor securităţii politice SIE, privind exilul/emigraţia.

Dăm câteva exemple: Ca ambasador în SUA susţinea restituirea caselor “naţionalizate”, adică furate de comunişti, dar el în 1994 a intrat ilegal în posesia unei vile naţionalizate de comunişti în 1952 în cartierul Primăverii, str. Jean Monet (fost Bordei) nr. 55, care aparţinuse familiei Gheorghe Rozolea (locuinţă care era vecină cu cea a soacrei sale). În 1994, ambasadorul a preluat contractul de închiriere, ilegal de la alt privilegiat Vasile Bucur, fost reprezentant CAER. Dar in timpul contractului, casa a fost ocupată de fiul fostului propietar. Şi cu toate că repartiţia sa legală era falsă, soţia şi cumnatul distinsului diplomat Geoană, cu un “comando” machedon au spart uşa, au intrat peste proprietarii de drept şi i-au snopit în bătaie, umplându-l de sânge pe cumnatul lui Rozolea, Dan Bărbulescu. Desigur că nimeni nu a păţit nimic “conform legii”. (mai multe detalii despre acest caz abominabil AICI, n.red.)

La Washington, ambasadorul Geoană i-a minţit pe faţă pe congresmenii Christopher Smith şi Alfonse D-Amato, afirmându-le că “în România se respectă dreptul de proprietate”, deşi deputaţii americani aveau alte informaţii oficiale. 

Ca diplomat, M. Geoană a fost mediocru; ocupaţiile sale au fost de cu totul alta natură: propulsarea imaginii sale şi altele. La Bucureşti au fost necunoscute de către popor gafele “diplomatice” ale diplomatului Geoană. De exemplu, în dec. 1996 a declarat pentru Washington Times o minciună ieftină, care a fost comentată extrem de negativ în cercurile politice americane: „România nu a fost niciodată membră a pactului de la Varşovia”! Ca să agraveze şi mai mult situaţia a declarat ulterior că ziaristul Jamens Morrison e vinovat, pentru că ar fi citat “eliptic” dar că el ar fi afirmat că “România nu a făcut parte din structura militară integrală a Pactului de la Varşovia”. Şi în acelaşi timp când l-a acuzat pe ziaristul James Morrison, i-a trimis acestuia o scrisoare de mulţumire pentru “minunatul articol publicat” însoţită de 2 sticle de vin românesc.

Ambasadorul M. Geoană a comandat un film cu elogii despre prima guvernare PDSR, pe care, după alegerile din 1996, noiembrie, a “UITAT” să-l achite, ceea ce a dus la un scandal contribuind astfel la şi mai mult şifonata imagine şi aşa terfelită a României. Producătorul a cerut ajutorul congresmenilor David Funderburk şi Hiil Crane; aceştia i-au atras atenţia lui M. Geoană, că se compromite prin tergiversare atât el cât şi imaginea României.

M. Geoană a fost reclamat de 50 de organizaţii româneşti din USA preşedintelui Bill Clinton, Departamentului de Stat şi Congresului american că a “dezinformat” autorităţile americane fin privinţa legii bunurilor confiscate de regimul tatălui său. El a ascuns congresmenilor, recursul în anulare decretai de procurorul general N. Cochinescu, care, în acest fel, a executat a doua naţionalizare. Ei şi-a permis să încerce să păcălească conducerea SUA care i-a spus tranşant “România trebuie să aleagă între înapoierea averilor şi duşmănia Americii”. 

Consiliul pentru Securitate şi Cooperare în Europa l-a somat pe ambasadorul M. Geoană să transmită acasă indignarea profundă a Washingtonului. În SUA, M. Geoană a făcut un joc dublu, periculos. Senatorul D-Amato a simţit duplicitatea lui M. Geoană. 

Toate s-au întâmplat după ce M. Geoană a afirmat că guvernul său a restituit proprietarilor de drept casele naţionalizate.

M. Geoană a colaborat cu cel mai murdar lobby-ist din America: Edward Van Kloberg, cel care încercase să-i construiască o falsă imagine în Statele Unite lui Ceauşescu. M. Geoană chiar a fost prieten cu lobby-istul care i-a făcut numeroase servicii, dar nu se ştie încă cu cât a fost plătit, timp in care MAE, datorită informaţiilor primite de la ambasadorul său din SUA „avea angajată firma tot de lobby APCO Associate căreia, de exemplu, i s-au păltit în 1993,736.574 dolari; din care bani ştim că APCO a plătit în acelaşi an lui Petre Popescu  25.000 dolari şi altui iobby-ist, Daniel Nelson, 18.750 dolari. Petre Popescu cu soția sa Freidman sunt patronii firmei Popescu-Freidman din Los- Angeles - declarat de D-l Geoană - specialist în problemele românești și căruia în România, până in 1979, i se spunea “Securistul”. Pentru lobby (care nu se cunoaște unde l-a făcut) a primit în 1993, de ex., un total de 238.000 dolari, pentru “consultații în problemele românești”. 

În 1996, în marele cotidian New-York Times a publicat prima pagină un articol extrem de critic la adresa orfelinatelor din România. Folosind tactica comunisto-iliesciană, M. Geoană a dat o replică dură și usturătoare ziarului amintit - cel mai mare și mai răspândit ziar în lume - într-un ziar aproape necunoscut - Washington Times al reverendului Maon și din care făcea parte și un grup de lobbyiști pentru guvernul român în frunte cu Halpert și D-na Găetan. Desigur, ambasadorul și atașatul de presă, Simona Miculescu (cumnata lui Năstase) au procedat ca pe malul Dâmboviței - dacă un ziar scrie ceva, altul scrie invers ca să creeze confuzie și cititorul sâ nu mai știe ce să creadă, numai că New-York este un gigant creator de opinie în timp ce Washington Times nu este luat de nimeni în serios. 

M. Geoană este tipul de clasic oportunist, veleitar și cameleon. De exemplu, după ce a servit interesele PSD-ului la Washington, în 1996, la alegerea lui Emil Constantinescu ca președinte, s-a grăbit să-l felicite la ora 3 noaptea de parcă E. Constantinescu l-ar fi trimis la Washington. 

Mai mult, în telegrama de felicitare s-a declarat încântat de faptul că România a scăpat de “ciuma" Ion Iliescu. A doua zi în buletinul “Embassy Flash” al ambasadei Române pe pagina I se afla un articol cu titlul “Vestitorul schimbării” semnat de ambasadorul român M. Geoană. Publicația a fost așezată într-un loc foarte vizibil încât să poată fi văzută de toți invitații la recepția oficială în cinstea zilei naționale. Poate nu ne-am sesiza că, în ultimul timp, era considerat de presa obedientă - un copil de suflet al președintelui Iliescu și foarte recent declarat, președinte al guvernului român în caz de victorie PSD. Atenția ne-a fost atrasă că dânsul deja a început campania electorală ca fabricant de vise irealizabile: a promis pensionarilor (dacă vine el la putere) pensie minimă dc 65 de euro ceea ce ar însemna 4.000 miliarde lei anual din visteria amărâtă a țării fără să țină cont și de pensionarii din agricultură foștii colholznici. 

Tot în stil demagogic a devenit, peste noapte, atotștiutor, specialist în combaterea corupției, vorbește în fabrici și uzine, promite că în 2008 să dea salariul minimum burt de 180 euro lunar-mai mult cu 20 euro decât promite PSD, este până și specialist în mercurialul din piețe. Desigur nu este nici o inițiativă a sa; el repetă promisiunile populiste ale inițialivelor guvernului PSD-ist, folosește cam aceleași metode fiind obligat să vorbească despre lucruri despre care nu știe. Cu toate acestea, televiziunile și ziarele obediente se străduiesc împreună cu el să-l prezinte națiunii că este alesul, “omul potrivit la locul potrivit--. Incapabil să facă față cerințelor funcției viitoare el are însă aceleași “calități” ca și celălalt fost colaborator al securității Adrian Năstase; ambii sunt mari mincinoși și amândoi sunt ciocoi moderni. Ceea ce ne-a atras atenția în mod deosebit este că fostul ministru de externe s-a lăudat că și-a clădit averea trăind împreună cu soția și cei doi copii cu 5 dolari pe zi la Washington DC. Deci fiecare membru al familiei sale a mâncat și s-a îmbrăcat cu 1,25 dolari pe zi (De drag să trăiești la Washington o viață mai ieftină ca la București!) Cu o avere importantă, M. Geoană a declarat la postul “Realitatea TV” în emisiunea “100 la 100” realizată de Robert Turcescu, că la Washington, nu și-a cumpărat nimic (Nici măcar costumele Armani) că a strâns dolar cu dolar plus diurnele de deplasare ca ministru de externe. 

Adevărul este însă altul. M. Geoană a circulat în Washington numai într-un Mercedes 280, mașină luxoasă, foarte scumpă, care costă câteva zeci de mii de dolari (numai asta îi satisfăcea grandomania).

Noroc că în America, numai pompierii și salvarea ori poliția folosesc girofar; nici măcar președintele american; altfel ca parvenit și-ar fi pus și el la mașină girofar. Minciuna folosită era că Mercedesul a fost cadou din partea FMI și a Băncii Mondiale. În realitate cu banii dați de aceste insituții pentru alte scopuri, șeful guvernului de atunci, Nicolae Văcăroiu, a cumpărat Mercedesul pentru M. Geoană. De remarcat că în Washington, mașina oficială este Cadillac sau Lincoln. Ambasadorii țărilor bogate care își pot să cumpere 30 de Mercedesuri circulă cu Cadillac sau Lincoln în semn de curtoazie față de țara gazdă. Parvenitul ambasador român diferit ca orice parvenit circulând numai într-o masină cea mai scumpă cumpărată din bugetul secat al țării.

Pe bună dreptate, oficialitățile americane s-au întrebat de ce se plâng românii că trebuie ajutați, că sunt săraci? Diplomații lor se scaldă în lux! Fastul cu totul ieșit din comun al copilului de caporal-trădător, nu s-a potrivit deloc cu situația celor pe care i-a reprezentat (zice-se) h Washington. M. Geoană s-a lansat în cheltuieli exravagante. Nu a învățat, niciodată, nimic din democrația americană - păstrarea Libertății cere conștiință civică, responsabilitate și a ajuta pe alții. 

M. Geoană a trăit la Washington într-un lux sfidător. A locuit într-o vilă uriașă pentru care - așa cum am mai spus - s-a plătit 1.800.000 dolari. De ce guvernul român, nu a cumpărat un loc la Washington pe care să construiască o locuință pentru ambasadorul său? 1.800.000 dolari au fost aruncați pentru o vilă de lux, în timp ce 60% din populația României trăiește în sărăcie? M. Geoană a avut 2.200 dolari lunar, deci 26.400 anual. în afară de această sumă el a avut la dispoziție un fond anual de 800.000 dolari drept cheltuieli de reprezentare, or noi știm proverbul “cine umblă cu miere se linge pe degete”. El a avut dreptul la două femeii de serviciu, un grădinar, 1 valet, 1 șofer personal și 1 bucătar, toți plătiți în dolari de MAE.

În același timp în țară, pensionarii mureau de foame, bolnavii nu aveau medicamentele necesare din import, lefurile erau de mizerie și scuza guvernanților compți și incapabili era “nu sunt bani”!

M. Geoană a plecat din Washington cu zeci de containere (plătite de statul român) și 2 mașini - plus altă istorie: unele containere au fost trimise purtând adresa expeditorului/primitorului aceea a șoferului său personal și nu cunoaștem dacă a înapoiat la MAE argintaria luată de el la venirea în SUA. 

Cheltuielile extravagante făcute pentru acest ciocoi nu s-au oprit la cele descrise. În 1995 s-a plătit firmei de lobby americane Jefferson Warterman International, 402.500 dolari - sumă mai mare de exemplu ca aceea pe care o plătise China. Una din misiunile acestei firme (JWI) a fost de a organiza meciuri de tenis între parvenitul fiu de pandur și birocrații ori senatori și congresmeni americani unde pentru ora de joc se mai plătea 156 dolari. Unii chiar de la Ambasada României se întrebau nedumeriți unde sunt banii donați de Sever Mureșan (alt DIE) pentru renovarea ambasadei? S-a vorbit că acesta a donat 600.000 dolari pentru renovarea și reparații le necesare, dar în realitate s-au făcut doar zugrăveli și lucruri minore care au costat 200.000 dolari. Într-un alt articol vom prezenta activitățile ambasadorului Geoană în alte scopuri, în timp ce trăia el cu familia cu 1,25 dolari fiecare pe zi și strângea fiecare dolar.”

Articolul de mai sus a apărut în Dorul, nr 178, ianuarie 2005, sub titlul „Săracul Mircea Geoană, cât s-a chinuit în USA, trăind cu un dolar + 25 cenți pe zi!”.