EXCLUSIV. În slujba diavolului, a războiului și a crimei. ”Frăția” de la așa-zisa mănăstire Diveyevsky și militarizarea Bisericii FSB-iste Ruse. De la agentul KGB-ist Gundyaev la așa-zisul patriarh Kirill / Anna Neplii


EXCLUSIV. În slujba diavolului, a războiului și a crimei. ”Frăția” de la așa-zisa mănăstire Diveyevsky și militarizarea Bisericii FSB-iste Ruse. De la agentul KGB-ist Gundyaev la așa-zisul patriarh Kirill / Anna Neplii

În ultimele două articole (detalii AICI și AICI) am examinat influența exercitată de ruși asupra societății ucrainene prin intermediul așa-zisei Biserici Ortodoxe Ucrainene, care nu e altceva decât o structură teroristă și FSB-istă aflată cub controlul Patriarhiei Moscovei. 

Și dacă Rusia imperială beneficiază, pe teritoriul Ucrainei vecine, de o astfel de agentură travestită în sutane, care își exercită influența și în unele zone politice, dar și printr-o prezență publică eminamente toxică, dedându-se, fără intermitențe, la cea mai nocivă propagandă kremlinopată, și uneori dotându-și așa-zisele ”biserici” cu depozite de armament, ne putem întreba, pe bună dreptate, cu ce se ocupă și cum se prezintă așa-zisa Biserică Ortodoxă Rusă la ea acasă, în Rusia putinistă? 

CITEȘTE și Ilegaliștii Rusiei. Patriarhia Moscovei activează ilegal de peste patru secole

Aceasta în condițiile în care, așa-zisa Biserică Ortodoxă Rusă a depășit de mult ideea clasică privind rolul jucat de o biserică națională în societate. În realitate, vorbim despre un cocktail de loji masonice băștinașe, care se închină zeului războiului, dar și despre un club nuclear, care-i invocă fals și blasfemiator pe Hristos și pe Sfinții Părinți, deturnând mesajul și spiritualitatea Evangheliilor. Așa-zisa Biserică Ortodoxă Rusă e o structură manevrată și instrumentată de FSB.  

Un control vechi de secole 

La începutul anilor 1700, țarul Petru I a introdus o serie de reforme menite să apropie Imperiul Rus de Europa protestantă. Sub acest paravan, Petru I și-a impus controlul total asupra Bisericii, astfel încât conducătorii spirituali și seculari să funcționeze ca un singur mecanism.  

De-a lungul secolelor, o parte a clerului a încercat, fără succes, să se opună ingerințelor Kremlinului în viața Bisericii. După prăbușirea țarismului, în urma puciului bolșevic din februarie 1917, unii preoți au fost îndeajuns de naivi încât să creadă că ar putea obține ”o Biserică liberă într-un stat liber”. Însă comunismul ateu a săvârșit o gigantică baie de sânge, ucigându-i în masă pe clericii autentici, în timp ce i-a satanizat pe restul. Bisericile au fost închise iar proprietățile lor au fost confiscate, bolșevicii vizând o secularizare completă a societății. Paroxismul persecuțiilor a fost atins în perioada 1937-1938, în timpul Marii Terori, când zeci de mii de clerici și enoriași au fost uciși sau deportați. Drept urmare, Biserica Ortodoxă Rusă a fost complet distrusă. Și mortul nu s-a mai întors de la groapă, ci doar strigoiul său.  

Situația avea să se schimbe în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când criminalul în masă Iosif Stalin devenise disperat după sprijin public. Pentru a uni societatea în lupta împotriva Germaniei naziste, Stalin a permis bisericilor să-și deschidă ușile enoriașilor. Desigur, această ”deschidere” a fost controlată draconic de serviciile secrete rusești, altminteri nici nu s-ar fi pus problema.

Și sub Nikita Hrușciov, Biserica a fost instrumentată în mod draconic, controlul total asupra acesteia fiind o stare de fapt bine documentată. 

În anii ‘60 a fost înființat așa-zisul Departament pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Moscovei. În realitate, acest Departament a acționat întotdeauna ca o secție eminamente politică în cadrul Bisericii, acționând la instrucțiunile directe ale KGB. Angajații (nu e corect să-i numim ”preoți”) au diseminat narațiunile KGB-iste în ”predici” și ”slujbe”, perfectând un sistem de turnătorii. Scopul principal al așa-zisei Biserici Ortodoxe Ruse era controlul cetățenilor întregii URSS. 

”Nici episcopii și nici preoții nu au fost numiți fără acordul KGB-ului. Nu a existat nici un episcop care să nu fi avut contact cu KGB-ul. De exemplu, mi s-a cerut să spun tot ce spuneau oamenii în spovedaniile lor. Când am refuzat, ofițerul KGB a scos o armă și m-a amenințat că mă împușcă”, a relatat Filaret, Patriarhul de onoare al Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Biserica autocefală ucraineană, independentă de Rusia și de Duma de la Kyiv).

Sub Putin 

În urma inevitabilei prăbușiri a URSS, așa-zisa Biserică Ortodoxă Rusă a beneficiat de o oarecare libertate, dar aceasta nu a durat mult. După ce Putin s-a instalat pe tronul de la Kremlin, în 2000, Biserica s-a înclinat treptat, până când a îngenuncheat total în fața lui. 

La fel ca KGB, FSB s-a infiltrat adânc în rândurile clerului, stabilindu-i și controlându-i agenda. De notat că această instrumentare FSB-istă se aplică tuturor asociațiilor religioase din Rusia. 

”Ofițerii FSB au început să viziteze instituții de învățământ musulmane pentru a recruta studenți. Mulți au fost de acord cu o astfel de cooperare. Unii s-au arătat chiar mândrii de ea, pentru că li se deschideau oportunități de carieră în serviciile secrete rusești. Educația religioasă nu i-a oprit…”, a dezvăluit Sayid Ismagilov, muftiu al administrației spirituale a musulmanilor din Ucraina (”Ummah”), relatând practicile din timpul studiilor sale la Moscova. 

Adevărul despre Kirill 

O lungă perioadă, detaliile vechilor activități ale KGB-istului Vladimir Gundyaev (patriarhul Kirill) nu au fost cunoscute. Dar în februarie 2023, în urma investigațiilor realizate de jurnaliștii și polițiștii elvețieni, s-a dovedit că, în anii ‘70, Gundyaev era agent KGB și executa ordinele Kremlinului în Elveția. Infiltrându-se în Consiliul Mondial al Bisericilor, Gundyaev a încercat să acuze mincinos SUA cu scopul de a atenua criticile la adresa lipsei libertății religioase din URSS.

În plus, se știe că Gundyaev l-a susținut pe Putin în timpul activității sale ca membru al KGB-ului din Germania de Est. 

După prăbușirea URSS, așa-zisa Biserică Ortodoxă a Rusiei a realizat profituri semnificative pe baza importului fără taxe vamale de… fructe de mare, pietre prețioase, mașini și țigări în Rusia. Un rol central în această afacere, în special în vânzarea de țigări (în fapt, era vorba de o formă de contrabandă la cel mai înalt nivel), l-a jucat actualul patriarh, motiv pentru care a primit porecla ”Patriarhul Tutunului”. 

În calitate de patriarh, Gundyaev aka Kirill a generat multe scandaluri din pricina luxului faraonic pe care-l afișează. De exemplu, și-a construit ilegal o ”cabană de vară” în Gelendzhik (Rusia foto sus). Kirill poartă un ceas în valoare de 25.000 de dolari, se afișează la bordul unor iahturi de fițe și deține numeroși bolizi de lux, printre care și un Mercedes-Benz S-Class Pullman în valoare de aproximativ 250.000 de dolari. 

În general, Kirill are reputația de cel mai bogat patriarh din lume, fiind preafericitul posesor al unei averi estimate între 4 și 8 miliarde de dolari. Evident, cifra exactă nu poate fi determinată, întrucât Kirill își păstrează economiile în bănci elvețiene de unde au fost parțial transferate în Austria și Italia. 

Dovadă că patriarhul este foarte important pentru autoritățile ruse e și faptul că de Paști a fost păzit de 6 agenți ai FSB (un astfel de protocol îl au înalții funcționari ai statului). Și e normal ca agentul Kirill să fie prețios pentru Kremlin, pentru că el critică liberalismul occidental, promovând totalitarismul, violența și discriminarea, totodată ”văruind” în cele mai false culori imaginea criminalului în masă Putin. An de an, autoritățile și Biserica FSB-istă persecută și marginalizează disidența, sprijinindu-se reciproc în acest sens. 

”Ei s-au transformat în talibani ortodocși”, a punctat în 2012 părintele spiritual Gleb Yakunin, care a petrecut 5 ani în temnițele sovietice pentru că a documentat persecuțiile îndreptate împotriva credincioșilor. 

La sfârșitul anului 2023, judecătorul Curții Supreme a Federației Ruse – Oleg Nefyodorov – a interzis mișcarea LGBT, declarând-o ”organizație extremistă”. În prezent poți primi 6 ani de închisoare pentru participarea la ”comunitate”. Așa-zisa Biserică Ortodoxă Rusă a aplaudat această decizie.  

Templul războiului și al rachetelor 

Biserica a fost militarizată. Liderii așa-zisei Biserici Ortodoxe Ruse au ”binecuvântat” ocupația Republicii Cecene Ichkeria și le-au cerut tinerilor să se alăture armatei ruse. Ulterior, ”preoții” au ”sfințit” nave de război și rachete nucleare, numindu-le ”îngerii păzitori ai Rusiei”. 

În 2020, așa-zisa Biserică a Forțelor Armate ale Federației Ruse a fost deschisă oficial lângă Moscova (grupaj foto mai jos). În principal, aceasta e dedicată ”victoriei în Marele Război Patriotic” (așa numesc rușii cel de-Al Doilea Război Mondial, care, în opinia lor, ar fi început în 1941, și nu în 1939). 

Pereții templului sunt decorați cu simboluri și imagini legate de război: de la fotografii de front până la imaginea instalării steagului cu seceră și ciocan pe Reichstag. În cadrul complexului sunt expuse tancuri, tunuri și alte asemenea. 

Construcția și deschiderea templului au generat o serie de scandaluri, mai cu seamă pentru că, inițial, pe ziduri ar fi trebuit să apară și mozaicuri care să înfățișeze chipurile lui Putin și Stalin. 

 

Frăția 

Un alt exemplu de militarism bisericesc rusesc este numirea unui nou ministru al Apărării în persoana lui Andrey Belousov, care în 2017 a fost membru al Consiliului pentru restaurarea mănăstirilor Sarov și Diveevsky.  

În 1947, pe locul unei foste mănăstiri ortodoxe celebre a fost înființat un centru nuclear, care acum poartă numele Sfântului Serafim de Sarov și face parte din Rosatom. 

În 2007, fostul patriarh al așa-zisei Biserici Ortodoxe Ruse – l-am numit pe Alexie al II-lea – l-a proclamat pe Sfântul Serafim de Sarov drept… ”sfântul patron al armelor nucleare”. În 2023, Kirill a plusat demența, insistând că asamblarea armelor nucleare ar avea loc ”cu participarea directă a serafimilor”. 

La Mănăstirea Diveyevsky s-a format o ”Frăție” de elită finanțată în principal chiar de Rosatom. ”Diveryevsky Bratstvo” a apărut în 2003, în perspectiva pregătirii celebrarea a 100 de ani de la canonizarea lui Serafim de Sarov. De altunci, liderul ”Frăției” e Serghei Kiriyenko (fost șef al guvernului rus).

În 2017, Consiliul de Administrație al Mănăstirii Sfânta Treime Serafim-Diveyevsky a fost înființat cu binecuvântarea patriarhului Kirill și cu sprijinul președintelui Putin.  

La 29 noiembrie 2023 a avut loc o ședință a Consiliului la Moscova, care a fost prezidată de Kiriyenko. Luând în considerare raportul oficial al Patriarhiei Moscovei privind acest eveniment, este posibil să conturăm componența actuală a conducerii ”Frăției Diveievaski” – aceasta include miniștri, viceprim-miniștri, senatori și guvernatori, conducerea Rosatom, precum și o serie de alți politicieni, oameni de afaceri și reprezentanți ai clerului. Deasupra tuturor tronează Putin.   

Exponenții ”Frăției” vizitează regulat Diveyevo și fac investiții acolo, dar nu participă la întâlnirile tehnice.  

Acest ”cerc de elită” îi include pe noul ministru al Apărării – Andrey Belousov (foto sus) –, precum și pe actualul șef al Guvernului de la Moscova – Mihail Mișustin (foto jos). Printre figurile de vază s-a numărat și fostul proprietar al PMC Wagner, Evgeny Prigozhin, care a fost lichidat în 2023.  

Relația cauzală e stabilită în așa fel, încât mulți dintre cei care au fost implicați în finanțarea uneia dintre cele două ”mănăstiri” (Sarov și Diveevsky) au primit ulterior un rating ridicat în politica rusă. 

Unul dintre senatorii ruși a descris ”Frăția” drept ”un club secular de interese”. Deși unii exponenți cred în existența lui Dumnezeu, pentru cei mai mulți e vorba doar despre jocuri de putere și rețele de afaceri. 

”Este vorba despre o rețea de relații a oficialităților statului cu partenerii lor de afaceri. Vizitele la mănăstire sunt doar o parte a activității clubului”, a precizat cărturarul Serghei Chapnin. 

Nimeni nu se poate înscrie în ”Frăție” fără ”binecuvântarea” preoților și a președintelui Putin, care e un oaspete frecvent al mănăstirii. 

Toate aspectele de mai sus arată că așa-zisa Biserică Ortodoxă Rusă susține voluntar ideologia oficială a Kremlinului, care susține că ”rolul istoric unic al Rusiei o face nepotrivită pentru democrația liberală în stil occidental”. Și atunci, se impune o întrebare: pentru ce stil de guvernare e potrivită Rusia? 

Obsesiv, în declarațiile politicienilor și ale clericilor ruși veți auzi în mod repetat trimiteri la ”valorile spirituale înalte ale Federației Ruse”. Ghidați de aceste ”valori”, vedem că rușii bombardează grădinițe, școli și spitale ucrainene. De altfel, bombardează și bisericile care nu țin de Patriarhia FSB-istă a Moscovei. În prezent au fost documentate aproximativ 80 de biserici distruse și 630 de clădiri religioase deteriorate. 

De-a lungul ultimilor 11 ani, Biserica FSB-istă Rusă încearcă să legitimeze religios crimele de război pe care armata rusă le săvârșește în Ucraina. Patriarhia Moscovei – și toate gurile ei de foc – încurajează genocidarea civililor ucraineni. 

Numind războiul ”sfânt” (asemenea djihadului teroriștilor islamici), nu puțini preoți ruși intră cu armele în mâini în Ucraina, primind premii de stat și recunoaștere publică pentru crime. Simultan, Rusia își însușește tot ce nu distruge – de exemplu, copiii ucraineni din regiunile Donețk și Lugansk sunt deportați în adăposturile Bisericii FSB-iste din regiunea Voronej (Rusia), unde sunt îndoctrinați și reeducați cu ”educație militaro-patriotică” rusă. Bisericile ucrainene care au căzut sub ocupație sunt forțate să ofere asistență invadatorilor ruși. 

Crimele și barbariile săvârșite de ruși în Ucraina arată adevăratul chip hidos al ”lumii ruse”, care își promovează ideologia criminală prin diverse pârghii de soft power, în acest sens, Biserica FSB-istă Rusă jucând un rol foarte important și cu o scabroasă eficiență. În următorul articol voi pune sub lupă o serie de agenturi rusești care își fac de cap în state UE și NATO.  

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.