"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Participând la o dezbatere organizată recent la Biblioteca Națională a României de think tank-ul studențesc SSWP, europarlamentarul PNL Cristian Bușoi, președinte al Comisiei pentru Industrie, Cercetare și Energie din Parlamentul European, a vorbit despre procesul Uniunii Europene de decuplare de la sursele de energie rusești, respectiv despre oportunitățile de care România trebuie să profite în această perioadă pentru a deveni un furnizor de securitate energetică.
"În ultimii 4 ani și jumătate, am fost președintele Comisiei de Industrie, Cercetare și Energie din Parlamentul European. Formal, încă mai sunt președintele acestei comisii, până pe 30 iunie. (...) Lucrurile s-au schimbat profund după februarie 2022, atunci când Rusia, în mod ilegal și samavolnic, a atacat Ucraina. Iar modelul, prin care o bună parte din industria europeană, mai ales în țările vest-europene și central-europene, depindea de importurile de gaz relativ ieftin din Rusia, s-a schimbat radical pentru că pe fondul acestei agresiuni, decizia politică aproape unanimă (...) a statelor membre și decizia fermă și puternică a Parlamentului European și a Comisiei Europene a fost să renunțăm, în mod gradual, la toate importurile de produse energetice din Rusia.
Imediat s-a renunțat la importul de cărbune, la câteva luni distanță la importul de produse petroliere, iar prin strategia REPowerEU, într-un timp rezonabil, la importurile de gaz din Rusia. Și dacă înainte de invazie 40% din necesarul de gaze al Uniunii Europene, aproape 150 de miliarde de metri cubi, veneau din Rusia, astăzi mai puțin de 40 de miliarde de metri cubi de gaz mai provin de acolo, o parte pe conducte, iar o mică parte ca gaz natural lichefiat. De ce se întâmplă acest lucru?
Pentru că, prin strategia REPowerEU, UE a decis să meargă în 3 direcții foarte clare.
Una este aceea a eficientizării, a scăderii consumului de gaz. Evident, iar aici fac o paranteză, din păcate o parte din această scădere nu a fost una voluntară și benefică, ci legată de scăderea consumului industrial, pentru că pe fondul crizei economice post-COVID, unul inflaționist, al crizei generate de războiul din Ucraina, o parte din activitățile economice din Uniunea Europeană s-au diminuat și acesta e un lucru îngrijorător la care UE trebuie să răspundă mult mai bine și mai concret, printr-un plan industrial european, care este așteptat să complementeze Green Industrial Deal în perioada imediat următoare, iar fostul premier Draghi a prezentat deja o strategie pe competitivitatea industriei europene. Tot un fost prim-ministru a venit cu idei în ceea ce privește întărirea pieței unice. Dincolo de această scădere de consum, pe care noi nu ne-am dorit-o, au existat măsuri de eficientizare pe care majoritatea statelor membre le-au luat.
A doua direcție de acțiune a fost să investim mult mai mult în regenerabile și să creștem targetul în ceea ce privește eficiența energetică și procentul pe care sursele regenerabile de energie trebuie să-l aibă în 2030. Această direcție e în totală consonanță cu Fit for 55 și cu Green Deal, cele două mari strategii de reducere a emisiilor de CO2 și de a face continentul european neutru din punct de vedere al emisiilor în registru climatic în 2050. Într-un fel, multora dintre cei care cumva încă contestau nevoia de a investi cât mai mult în regenerabile, solar, eolian, geotermal, hidrogen, agresiunea Rusiei i-a făcut să înțeleagă că trebuie să fim mai degrabă dependenți de propriile noastre capacități de producție a energiei și cu cât aceste capacități sunt regenerabile, cu atât mai bine și din punct de vedere al securității și din punct de vedere al climei și din punct de vedere al costurilor pe termen mediu și lung.
A treia direcție a fost să ne diversificăm importurile, iar aici am avut evident un sprijin puternic din partea SUA, pentru că cea mai mare parte din cantitatea pe care nu am mai importat-o din Rusia a venit dinspre SUA ca gaz natural lichefiat. Sigur că și Norvegia a reușit să crească puțin producția și exporturile către Uniunea Europeană, iar țările din sudul UE au găsit anumite soluții în nordul Africii. De asemenea, menționez acordurile și investițiile care s-au făcut în relația cu Azerbaidjanul.
Dar pe termen mediu și lung, în mod evident, importurile generale de gaz vor scădea și din ce în ce mai mult vom folosi sursele regenerabile pentru a ne produce energia de care avem nevoie.
România poate juca un rol extrem de important din acest punct de vedere. În primul rând, pe perioada tranziției, avem capacitatea de a fi sursă de securitate energetică pentru țările din regiune și chiar pentru întreaga Uniune Europeană, printr-o creștere a producției onshore de gaze atât cât putem, dar mai ales prin potențialul Mării Negre. Proiectul de la Marea Neagră, offshore gas, poate fi pe următorii 20 de ani acel proiect care să aducă necesarul de gaz în Uniunea Europeană cu standarde de mediu mult mai ridicate decât ceea ce importăm chiar din nordul Africii, Qatar, Azerbaidjan și alte țări și, în mod evident, cu locuri de muncă, taxe care să rămână în UE. Apoi, prin ceea ce vrem să dezvoltăm pe energii regenerabile, pe solar, pe eolian, plus proiectele strategice în parteneriat cu SUA ale Nuclearelectrica, care va mai adăuga două noi reactoare în stil clasic, ca să spun așa, la Cernavodă, plus reactoarele modulare care pot fi o soluție de succes pentru viitor, putem face ca România să fie o țară exportatoare de electricitate pentru țările din regiune.
Astfel, strategiile Uniunii Europene, felul în care se transformă paradigma în ceea ce privește politicile în domeniul energiei, pot oferi României în următorii 5 ani, dacă vorbim de ciclul instituțional, și 10 ani, dacă vorbim eventual de un termen mediu, oportunități de care trebuie să profităm, pe care nu trebuie să le ratăm, care vor aduce prosperitate economică, fiscală în România, dar și un rol mai semnificativ din punct de vedere strategic al României în Uniunea Europeană", a declarat eurodeputatul liberal.
