Mitul „România a abandonat Basarabia în 1940”

Prinde tracțiune un nou mit transbordat de la Chișinău la București, exprimat foarte bine în rândurile de mai jos:

„E vina basarabenilor că vorbesc limba rusă? Nu. E vina României care nu a putut să-i apere în 1940. Ei făceau parte dintr-un stat a cărui responsabilitate era să furnizeze securitate și să își apere cetățenii. Basarabenii au plătit scump, mult prea scump, incapacitatea patriei lor de a-i apăra”.

Esența mitului: România de azi este responsabilă de ocupația sovietică a Basarabiei. O teză infinit de falsă și de perversă, cu implicații directe în chestiuni politice și economice de actualitate. Dar mai întâi să demontăm acest mit.

Fără a intra prea mult în detaliile istorice: România avea de ales în 1940 între a-și păstra statalitatea și a duce un război care urma să o anihileze. După experiențele anterioare din Finlanda și Polonia alegerea nu a fost foarte dificilă. (Și în ciuda eroismului de pe front finlandezii au cedat exact ce au vrut rușii, nu a fost o victorie a Finlandei). Teza „abandonării Basarabiei în 1940” are exact aceeași logică cu cea a rușilor pentru care (după cum spunea Eminescu) „istoria începe în 1812” – în cazul de față istoria se termină în 1940. România nu a abandonat Basarabia în 1940 pentru simplul motiv că s-a aliat cu Germania nazistă și a intrat în războiul împotriva Uniunii Sovietice în 1941. E plină Basarabia de morminte ale soldaților români căzuți în luptele cu armata sovietică – aceste morminte sunt mărturia vie a faptului că România nu a abandonat Basarabia. Alianța cu Germania nazistă și participarea la războiul împotriva Uniunii Sovietice au fost făcute tocmai pentru recuperarea Basarabiei – și România are de suferit până în prezent pentru aceste decizii. Să spui că România a abandonat Basarabia în 1940 este echivalent cu gestul transnistrenilor care în anul 2006 au distrus cimitirul soldaților români de la Tiraspol.

Acum să încercăm o comparație mai pe înțelesul tuturor. O tânără este violată de o bandă de tâlhari în timp ce frate-său e ținut cu bocancul pe gât și pistolul la tâmplă. După ce tâlharii pleacă, victima violului îl acuză pe frate că e vinovat. Tâlharii sunt dați uitării, cei care au comis fapta propriu-zisă dispar din discuție, singurul vinovat e fratele care a asistat la viol cu pistolul la tâmplă. Cam asta e logica mitului de care discutăm.

Dar există și niște efecte de actualitate foarte interesante. Mitul „România a abandonat Basarabia în 1940” dacă este impus în spațiul public creează o serie de obligații pentru guvernul de la București față de Republica Moldova, obligații care ar veni ca un fel de compensații pentru o eroare istorică. În același timp din partea Republicii Moldova nu există vreo obligație, victima este îndreptățită la despăgubiri.(Nici nu mai intru în discuția despre echivalența falsă Basarabia = Republica Moldova, Basarabia este o provincie românească, Republica Moldova este o creație cominternistă). Relația dintre guvernele de la București și Chișinău este pusă cu ajutorul acestui mit într-o cheie foarte interesantă: Bucureștiul este dator să sprijine Chișinăul fără comentarii.

Să recapitulăm: prin promovarea acestui mit adevăratul agresor (Uniunea Sovietică) este scos din discuție, pur și simplu ignorat – iar rolul de agresor și implicit responsabilitatea cad în sarcina României.