Noi nu suntem diasporă! Noi suntem români acasă în Basarabia!

La Chișinău, sâmbăta trecută, cu ocazia unui eveniment dedicat Zilei Tricolorului, Valentin Dolganiuc (semnatar și votant al Declarației de Independență a R.Moldova față de imperiul rus) a expus o serie de adevăruri dureroase care punctează incompetența, stupiditatea și separatismul autorităților de la București: 

”Astăzi, să vă spun ce simt eu. Un ochi râde, iar altul plânge. Un ochi râde pentru că am readus acasă limba română și am adus acasă tricolorul. Acest ochi râde pentru că mai păstrăm aceste simboluri ale noastre românești. Noi suntem un tot întreg.

Dar de ce un ochi plânge? Pentru că astăzi, idealul nostru încă sângerează. Pentru că astăzi avem frontieră la Prut, pentru că până în 1991, tot ceea ce s-a făcut este opera românilor basarabeni, și nu a moldoveniștilor, a stataliștilor, fiindcă atunci când noi votam Independența față de imperiul rusesc ei veneau cu referendumuri ca să păstrăm Uniunea Sovietică și să ne ducem în CSI. Deci toate cele amintite sunt opera românilor basarabeni, să fie limpede! Și să fim demni și mândri de acest lucru. 

După 1994 s-au schimbat lucrurile fundamental. Noi am avut demnitate și am dizolvat Parlamentul cu un an înainte. Și cel mai grav nu e că lucrurile s-au schimbat aici, în interiorul Basarabiei românești. Cel mai grav a fost impactul negativ care a venit de la clasa politică de la București. Poziția lui Ion Iliescu. Noi astăzi nu avem nici un document al discuției dintre Moșeanu și Iliescu. Nu avem nici un document al discuției pe care a avut-o Snegur cu Iliescu la Ungheni. Eu am o informație, dar persoana e în viață și nu vrea să dea în vileag, cum Snegur a stat 3 ore pe aeroport în Chișinău așteptând răspuns de la Iliescu și nu a primit acest răspuns. 

Ceea ce a urmat a fost un dezastru pentru destinul nostru național românesc. Cum poți să-i dai cea mai înaltă distincție de stat a României lui Lucinschi, din partea lui Constantinescu? Cum îi poți da cea mai înaltă distincție de stat lui Marian Lupu?, cel care a spus că la 7 aprilie 2009, România a săvârșit o lovitură de stat. Și acest om al Moscovei a primit cea mai înaltă distincție de stat din partea statului român. 

Noi nu simțim aici un suport al României. Ceea ce a făcut România în perioada interbelică, primul lucru: a alimentat sentimentul românesc aici și a investit în românism, pentru că tot ce a fost material, după 1944 a trecut în proprietatea imperiului ruso-sovietic. Dar a rămas sentimentul românesc. Noi suntem niște vlăstare firave ale românilor care au luptat și au făcut acest lucru posibil. 

Cât timp nu se investește în mentalitatea românească din Basarabia, nu avem nici o șansă! Amintiți-vă de cele 180 de localități care au semnat Unirea cu România. La ultimele alegeri, doar câțiva de acolo au mai votat partidele unioniste. Deci, impactul e zero.

Guvernul R.Moldova are în fiecare minister câte un consultant de la București. Domnilor, eu înțeleg că acești consultanți ar trebui să apropie cele două maluri ale Prutului. La Ministerul Învățământului, consilier este Daniel Funeriu, fost ministru al Educației la București. Explicați-mi și mie, de 3 ani de zile dumnealui stă acolo, de ce astăzi sistemul de învățământ din R.Moldova este diferit de cel din România? De ce nu avem o programă comună? De ce un tânăr din R.Moldova trebuie să facă clasa a IX-a aici și pe urmă trebuie să o repete și în România? De ce? 

Îl avem pe consilierul primului ministru, care este un fost ministru de la București, și întreb: de ce noi astăzi avem raioane în R.Moldova?, fiindcă atunci când zicem ”raion” eu văd Moscova și atunci când zicem ”județ” eu văd Bucureștiul. De ce nu se schimbă nimic? De ce toți cei care pledează pentru românism sunt interziși la televiziuni, la posturile de radio și în general în presă?

Cine face această politică? Cine dă aceste indicații? Cu părere de rău, constat că clasa politică de la București luptă împotriva Reunirii celor două maluri de Prut. Și o spun cu toată responsabilitatea.

Și azi în discursuri nu am auzit nimic despre originea noastră românească, despre faptul că aici e pământ românesc. Noi suntem un tot întreg. Noi nu trebuie să fim divizați. Noi trebuie să luptăm pentru acest ideal al Reunirii . Refuzul lui Iliescu și acum această amăgire a noastră cu așa-zisa integrare pro-europeană… noi rătăcim prin istorie… Uitați-vă, deja toți suntem cărunți. Sunt convins că mâine-poimâine unii dintre noi nu ne vom mai întâlni. Cât timp mai stăm crăcănați pe două maluri de Prut? Când se va începe Reunirea? Când vom simți  acordul și impactul fundamental al statului român și al clasei politice de la București? 

Încă un fapt ce mă deranjează, și nu doar pe mine. Noi, într-un teritoriu național românesc la est de Prut, am ajuns să fim diasporă. Cum așa? Nici Imperiul Rusesc nu ne-a numit ”diasporă” , dar Bucureștiul ne spune că suntem ”diasporă”. Noi nu suntem diasporă! Noi suntem români acasă în Basarabia!”