AUR e anti-românismul prin exces de ”românism”. O lucrătură național-comunistă tipică

AUR este Convenția Democratică pe dos. Complet pe dos. Atunci, imediat după Decembrie 1989, liderii formațiunilor din CD doreau schimbarea reală, adică post-comunismul, nu neo-comunismul, având demnitate și frecvent ani grei de pușcărie politică în spate. Dorința lor nu era alta decât ca România să își reia locul în Europa avut înainte de barbaria bolșevică și să aibă scut de apărare în fața dușmanului perpetuu de la Est. 

Atunci, precum azi, România Mare și alte partide de același gen boicotau proiectul național prin naționalism. Fix ce face acum AUR. În deceniile de după 1989, fără nicio fisură, apelul la mândrie, la identitate, la istoria trecută a ascuns, atât cât a putut, dacă nu s-a văzut limpede de la început, anti-românismul prin exces de românism. O lucrătură național-comunistă tipică.

AUR nu are practic soluții, propuneri, altele decât cele din zona unor ajustări simbolice, dar gălăgios propagate. La guvernare, nu ar face altceva fundamental diferit, ci doar cu alții. Prețul acestei schimbări de garnitură este însă între timp prea mare și devine pricină de ruină. Încă mai avem ca țară o brumă de respectabilitate pe piețele de capital, un procent mare al AUR-ul însemnând automat trecerea la junk, adică la tomberon. Asta înseamnă îndatorare la prețuri mari, inflație, retragerea investitorilor. 

Nu pledez pentru "stabilitate", pentru această mantră care ucide concurența democratică, închizând la rigoare jocul puterii de o manieră cvasi-mafiotă, dar nici nu sunt atât de naiv să îmi imaginez, precum o fac alții amăgiți de lozinci, că AUR este anti-sistem, câtă vreme este sistemul însuși, sau că este alternativă, câtă vreme vrea să ne scoată de pe traiectoria de țară membră UE și NATO. 

Una peste alta, întorcându-mă la cele spuse, rămân la vorba din popor: mai binele (presupus) este dușmanul binelui (corectibil).

Doxa!