Abel și Cain (plus CNSAS)

Memoria recentă este o bombă cu ceas. Desigur, nu știm când și cât de puternic va detona. În actualul conflict/război/"operațiune specială"/dispută canonică dintre Rusia și Ucraina se repetă, la nanometru, raportul dintre cei doi frați biblici. Sunt genetic aproape identici - aici: asiatici cu chipuri de cvasi-europeni, dar sângeroși, certați cu rațiunea și oricum incapabili să negocieze fără sentimentul de a fi perdanți -, au o mamă comună dar tați destinali diferiți. Ceea ce îi leagă îi și condamnă. Nu se pot privi în ochi și se ucid.

Pe scurt și la obiect: ce ține flancul estic al NATO operabil în domeniul ethos-ului, dincolo de scenarii și alte conspiraționisme? Un singur și oricum destul de fragil lucru: memoria crimelor rușilor. Or, dacă încredințezi dovezile acestei memorii unor oameni fie nepricepuți, fie fără anvergură, simț istoric sau responsabilitate pentru viitor, care mai și cred că servesc democrația relativizând istoria, totul se dărâmă. Am văzut în ultimele luni la cei care apără abjecția putinistă: nu iau în calcul, chiar combat, memoria victimelor comunismului. Pentru ei, milioane de oameni, peste o sută la nivel global, au căzut secerați eventual de un.... vaccin. Sau de "cealaltă" propagandă.

Fără arme, cu o corupție colosală, acceptată în NATO și EU pe criterii exclusiv politice, adică de proiecție, nu de certitudine, România din chiar acest moment trebuie să întărească frontul memorial estic devenit by default și etic, să se țină de el nu ca justificare, răzbunare sau revanșă, ci ca de unică sursă de legitimare dacă va fi pusă în situația - să nu fie! - să își trimită oamenii să moară pentru ea. Așadar, a gestiona memoria nu este nici treabă politicianistă, nici aranjament, ci prioritate. Nu știu dacă cineva înțelege asta în afară de câțiva prieteni, de Patriarh sau probabil de unii "inferiori" din servicii care au mintea limpede, nepopulată de fabulațiile auriste, de patriotismul infect.

În caz de atac, tezaurul imaterial este cel mai prețios. Ceea ce nu înseamnă să nu recuperăm - cum? - pe cel concret, din aur și argint.

Doxa!