"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Profesorul universitar, cercetătorul și istoricul Ștefan Purici, de la Universitatea ,,Ștefan cel Mare” din Suceava, precum și politologul, istoricul și profesorul universitar de origine româno-ucraineană, Serhii Hakman, de la Universitatea Naţională "Iuri Fedkovici" din Cernăuţi, au comentat, pentru Podul.ro, falsul mit al istoriografiei ceaușiste de care s-a contaminat și liderul AUR, George Simion, privind așa-zisa ,,organizare de către ucraineni” a Masacrului de la Fântâna Albă. Astăzi, Simion folosește acest mit, și implicit această tragedie imensă a poporului român, în scopuri politicianiste, mai ales în retorica sa antiucraineană ce se pliază perfect pe liniile propagandei Kremlinului.
Conform celor doi istorici și cercetători de la Suceava și Cernăuți, Ștefan Purici și Serhii Hakman, este indubitabil că Masacrul de la Fântâna Albă, numit și Katyn-ul românesc, a fost organizat la ordinele Moscovei.
Istoricii au declarat că, deși printre militarii sovietici care au deschis focul s-au numărat și unii etnici ucraineni, nu există în general date privind apartenența etnică a acestora, documentele despre această tragedie, dar și despre alte crime ale Rusiei sovietice fiind ținute sub lacăt și secretizate la cel mai înalt nivel de către FSB și Ministerul Afacerilor Interne al Rusiei, la porunca directă a lui Putin – detalii AICI
Mai mult, printre victimele Masacrului de la Fântâna Albă nu s-au numărat numai români, ci și unii ucraineni, dar și unii din familii mixte româno-ucrainene.
În același timp, Simion acuză Ucraina de astăzi pentru crimele comise de către URSS pe teritoriile ocupate de ruși și incluse în așa-zisa RSS Ucraineană. În realitate, RSS Ucraineană NU era un stat (Simion, care a absolvit un master în Istoria Comunismului la Iași ar fi trebuit să știe acest lucru), ci o creatură-marionetă a sovieticilor, la fel cum, de exemplu, nici RSSM (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) NU putea fi un stat, ambele fiind anexate ilegal și bolșevizate cu forța, în diferite perioade de timp: Republica Populară Ucraineană în 1920, iar Basarabia, în 1940 și apoi din nou, în 1944, pe a cărei teritoriu Stalin creează RSSM.
De cealaltă parte, structurile Ministerului de Interne și ale Securității Statului Sovietic erau alcătuite din cetățeni provenind din cele peste 100 de etnii și popoare contropite de Moscova de-a lungul secolelor. Este demn de remarcat că sovieticii (adică rușii, ei fiind ,,națiunea titulară” în imperiul creat de ei) nu puteau avea o încredere foarte mare în statele și popoarele pe care le cucereau, încât să le încredințeze exclusiv acestora paza și securitatea noilor granițe ale Imperiului Sovietic.
Reporter Podul.ro: Domnule Hakman, am vrea să auzim părerea dvs., dat fiind că ați cercetat acest subiect istoric, referitor la declarațiile făcute de către parlamentarul George Simion din România, care, referindu-se la Masacrul de la Fântâna Albă, dar și la cel de la Lunca, a insistat că cei responsabili de comiterea acestora ar fi fost, în majoritate, ucrainenii, și că Ucraina ar trebui să-și asume ceea ce a comis, de fapt, URSS. Cum apreciați, din punct de vedere istoric, aceste declarații?
Serhii Hakman (istoric, politolog, profesor universitar de la Cernăuți), intervenție telefonică: În primul rând, vă mărturisesc că nu cunosc cine este acest domn, George Simion, și nu am auzit de el niciodată. Referitor la declarațiile sale, le văd ca pe o absolută falsificare istorică. Noi vorbim, totuși, despre Statul Sovietic, despre Serviciile Secrete Sovietice și grănicerii sovietici care la momentul respectiv erau parte componentă al Ministerului de Securitate al URSS. Chiar dacă în cadrul acelui Minister își făceau serviciul câțiva ucraineni, nu ei erau cei care decideau, decidea însăși sistemul respectiv. Mai ales că, printre victimele de la Fântâna Albă au fost și etnici ucraineni. Vorbim despre o zonă în care, satele dimprejur, unele din ele au fost și sunt mixte. În satul Fântâna Albă au locuit, de exemplu, și etnici ruși, alături avem satul Volcinețul Vechi, populat de etnici ucraineni. Un alt sat alăturat este populat de etnici români. Acești oameni locuiau, practic, într-o comuniune. Reiterez că printre victimele Masacrului au fost nu doar români, ci și ucraineni, româno-ucraineni, dar și alte etnii. Sigur, mai mulți au fost, totuși, printre victime, români. Masacrul de la Fântâna Albă a fost o crimă a regimului sovietic, și nu una pe motive de disensiuni etnice româno-ucrainene. Prezența unui sau unor militari sovietici de etnie ucraineană nu poate anula acest fapt. Concluzionez că este o falsificare absolută, în care sunt schimbate fățiș accentele. Vorbim despre regimul sovietic.
Reporter: Domnule profesor Purici, cât adevăr, și câtă minciună se ascunde în aceste declarații referitoare la ,,responsabilitatea exclusivă a etnicilor ucraineni” pentru Katyn-ul românesc ?
Ștefan Purici (istoric, cercetător, profesor universitar de la Suceava): Nu avem date privind apartenența etnică a militarilor sovietici care au tras împotriva românilor ce încercau să fugă din Uniunea Sovietică și să treacă frontiera sovieto-română. În perioada despre care discutăm acum (1940-1941), Armata Roșie, structurile Ministerului de Interne și ale Securității Statului erau completate de cetățeni care aveau origini etnice diferite - ruși, ucraineni, kazahi, tătari, kârgâzi, belaruși și alți reprezentanți ai celor peste 100 de naționalități înglobate în URSS. În mod implicit, putem vorbi de prezența unor etnici ucraineni în cadrul unității de grăniceri care a participat la masacrarea cetățenilor nevinovați dornici să evadeze din „raiul” comunist. Posibil, în viitor, accesul la dosarele/fișele personale ale militarilor sovietici prezenți în nordul Bucovinei în anii 1940-1941 va oferi noi șanse pentru a clarifica acest aspect.
Reporter: În cazul noii frontiere sovieto-românești, avea Moscova suficientă încredere în (fosta) Ucraina pe care, la rândul său o ocupase și o bolșevizase după scurta sa independență de după Revoluția de la 1917, încât să le încredințeze etnicilor ucraineni paza hotarelor URSS ?
Ștefan Purici (istoric, cercetător, profesor universitar de la Suceava): Structurile de partid, securitate și ale armatei se completau din rândul tuturor naționalităților, chiar dacă reprezentanții altor etnii decât cea rusă nu întotdeauna erau numiți în funcțiile cele mai înalte. Este suficient să privim ce fel de persoane și din ce grupuri etnice au fost promovate în RASSM (1924-1940), în RSS Ucraineană (1922-1940) sau în Regiunea Cernăuți (1940-1941) și vom constata că, pe lângă ruși, administrația sovietică s-a întemeiat pe sprijinul și implicarea unor localnici, între care se numărau numeroși etnici ucraineni.
