Incult și teribilist, Dan Alexe face propagandă rusească: insistă că graiul moldovenesc al limbii române ar fi… ”dialect”. El susține astfel teza stalinistă a așa-zisei ”limbi moldovenești” care cică ar exista distinct de limba română. Gașca extremiștilor de stânga care urlă că statul român ar încerca să-i ”românizeze” pe… basarabeni

Căznindu-se, ca de obicei, să pară isteț și nonconformist, limbistul, pardon, ”lingvistul” Dan Alexe debitează că graiul moldovenesc al limbii române ar fi, țineți-vă bine… ”dialect”. Ei bine, asta nu e doar o minciună sfruntată, dar e și propagandă rusească oficială, fiindcă Alexe dă apă la moara moldoveniștilor ce insistă cu tâmpenia așa-zisei ”limbi moldovenești” care cică ar exista distinct de limba română. Adică, Alexe preia și rostogolește o teză stalinistă. 

Lingvistul lui pește prăjit NU știe că limba română literară a apărut cu cel puțin un secol înainte de Unirea Principatelor. Altminteri, cum s-au înțeles moldovenii cu muntenii atunci când l-au înaintat pe moldoveanul Alexandru Ioan Cuza la scaunul Țării Românești? Și cum i-a înțeles Cuza pe munteni după ce le-a devenit domn?

De altfel, remarcăm o modă în ultimii ani – tot soiul de așa-ziși jurnaliști și jurnaliste de extremă stângă (printre ei și unii / unele care își fac studiile abia la 40 de ani +, cu specialiști gen Goșu, un chip al sistemului, doar gradual diferit de unul ca Dungaciu) au început să zbiere că statul român ar vrea să-i romanizeze… pe basarabeni. Ceea ce spune totul despre IQ-ul lor. Că o fac din pură prostie sau din mai mult de-atât e prea puțin important, întrucât delirul lor nu e altceva decât propagandă rusească (AICI un exemplu). 

De-a lungul ultimilor ani, acestora li s-au adăugat tovarășea Nadina Dogioiu și zisul ”istoric” Mădălin Hodor (angajat al SRI), personaje cică ”subțiri”, dar care au lansat un interviu în care au insistat că, cităm întocmai, ”Rusia are dreptate din punct de vedere istoric” atunci când acuză România de ”crime de război” și alte monstruozități mincinoase care au stat la baza amplului genocid săvârșit de Rusia și de năimiții ei împotriva României de pe ambele maluri ale Prutului (detalii AICI). 

Teribilist sexagenar, nu este pentru prima oară când Dan Alexe se dedă la cea mai purulentă propagandă rusească. Nu demult s-a pretat să susțină că Rusia nu ar fi săvârșit genocid în România, deși Marea Foamete organizată în Basarabia se numește genocid (chiar și limbistic, pardon, lingvistic).

Istoricul, scriitorul și publicistul basarabean Ion Mischevca îl pune la punct pe Alexe, într-o postare pe Facebook: 

”În opinia ‹lingvistului› Dan Alexe, graiul moldovenesc al limbii române este... ‹dialect›. Nu știu dacă a cercetat lucrările moldoveanului Bogdan Petriceicu Hașdeu sau ale basarabeanului Eugen Coșeriu, dar în spațiul nord-dunărean există un singur dialect al limbii române: cel daco-roman. Celelalte dialecte sunt la sud de Dunăre. Din acest motiv românii s-au înțeles între ei de-a lungul secolelor. Ștefan cel Mare nu avea nevoie de traducător pentru a înțelege scrisoarea boierilor munteni din 1483 și viceversa.

Culmea, moldovenii Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Costache Negruzzi, Alecu Russo, Gheorghe Asachi și mulți, mulți alții nu aveau nevoie de traducători și au contribuit la crearea limbii române literare utilizând ca bază graiul muntenesc. De ce au făcut asta? Pentru că este graiul cel mai accesibil și mai melodios al limbii române. Explic: 

În graiul moldovenesc, articolul nehotărât se pune în fața substantivului. Exemplu: ‹În numele LUI Tatăl, LUI Fiul și LUI Sfântul Duh›, pe când în graiul muntenesc avem forma consacrată: ‹În numele TatăLUI, FiuLUI și a SfântuLUI Duh›.

Nemaivorbind despre faptul că franțuzismele au fost adaptate la graiul muntenesc, nu la cel moldovenesc sau ardelenesc. De asta Alecsandri făcea haz de necaz de ‹lingurision› și ‹furculision› în piesa ‹Chirița în provincie ›: pentru că ele nu existau în graiul moldovenesc, ci fusese preluate în limba română prin graiul muntenesc (‹furculiță› și ‹lingură›). 

Sigur, Dan Alexe încearcă să fie original și nonconformist prin promovarea ‹dialectului› moldovenesc, doar că limba română literară a apărut cu cel puțin un secol înainte de Unirea Principatelor. Altminteri, cum s-au înțeles moldovenii cu muntenii atunci când l-au înaintat pe moldoveanul Alexandru Ioan Cuza la scaunul Țării Românești? Și cum i-a înțeles Cuza pe munteni după ce le-a devenit domn?

Mai mult ca atât, prin această tentativă de ‹reabilitare› a ‹dialectului› moldovenesc, marele ‹lingvist› nu face decât să dea apă la moara moldoveneștilor care susțin existența ‹limbii› moldovenești, distincte de cea română. 

Păcat. Dar nu-i de mirare”.