"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Publicam, nu demult, articolul „Cum arată trădătorii”. Ziceam să revin la temă și cred că astăzi e motivant s-o fac.
Am prezentat un manuscris la tipografie, mi-au promis că voi avea cartea într-o săptămână. Se numește ”Prutul trece prin Chișinău”, roman publicistic documentar (și ilustrat). Deci, încă puțin și voi fi bucuros să-mi întâlnesc prietenii și toți cititorii la premiera cărții. E despre clasa politică de pe malurile Bâcului, aflată în clivaj moral civilizațional. Voi reveni mai detaliat, atunci.
Acum însă, este firesc să ne întrebăm, pe bună dreptate, ce mai fac trădătorii? Căci și aceștia au prins locuri de frunte în cartea mea, care e pe rol. Necesită să-i pomenim și în prezenta scriere. Ar fi de ajuns să spun că, unul dintre ei, un pro-bolșevic vagabond din Parlament, postat cu spatele spre Moscova și cu pumnul arătat amenințător, se răstește apăsat și spumant, către niște colegi de treabă:
– A-tunci o să ve-deți voi de un-de ies ga-ze-le, ...vașu mati!
Data trecută, printre personajele de genul acesta identificam Uniunea Ofițerilor din RM, o instituție reacționară ce activează mereu cu gândul spre altă țară și alt popor. Mai citeam noi ceva despre chipul și asemănările rusești ale acestei organizații, condusă de cunoscutul general Gaiciuc, fost ministru al Apărării pe malurile Bâcului, în guvernele lui dodon.
Toate personajele din zona acelei organizații NU se sfiesc să anunțe oriunde că sunt oamenii direcți ai Kremlinului fascizat și expansionist. Cine mai poate să nege că Rusia de astăzi dovedește tuturor sorgintea sa fascistă, având un psihopat cu inimă de câine la cârma ei? Un dictator complexat, care deunăzi l-a justificat chiar și pe Hitler, pentru începerea Războiului al Doilea Mondial! Așadar, și în cazul prezent, ne vom referi la persoane ce trăiesc cu lumina întunericului lui Putin.
---
Tânărul din poza de mai jos, preluată de pe Facebook, se numește Alexei Petrovici. După activitățile sale din pagină și din poza ce și-o etalează, arată a fi un împătimit de război. Se prezintă „conducător al clubului istoric și patriotic RUS” în Republica Moldova.
Pe frontispiciu, si-a pus o imagine cu ursul care ține o mitralieră.
Și-a atârnat pe piept mai multe distincții de război sau cu prilejul acelui război justificat de șeful său spiritual de la Kremlin. Însă putem observa printre distincțiile de pe pieptul băiatului și o medalie militară (sau mai multe, căci nu le pricep pe toate) cu însemnele R.Moldova pe ea. E cea din stânga rândului. E medalia „Consolidarea Frăției de Arme a Armatei Naționale”.
„E de al nostru!” va exclama cineva.
Numai că, înainte de a mă bucura și eu, îmi amintesc că tânărul din fotografie poate fi întâlnit cam pe la toate acțiunile sau întrunirile ce slăvesc URSS/Rusia și ocupanții sovietici pe pământul nostru, pe la veteranii ocupanți etc. Sub paravanul victoriei fascismului (bolșevismului) stalinist asupra fascismului (nazismului) german, și prin intermediul memorialelor și monumentelor, inclusiv a tancurilor sovietice așezate cu țeava spre România și Europa, oamenii aceștia continuă propaganda sovietică vicioasă, așază metodic nonvalorile ruso-sovietice în creierii mai slabi ai moldovenilor mai triști ca noi...
Altfel spus, cei care se ostenesc pe la aceste vestigii militare ocupante ale țării de la care RM și-a declarat independența și care astăzi poartă un război de exterminare în Ucraina, nu pot fi numiți decât coloana a 5-a fostei metropole, astăzi ostile.
---
M-a interesat medalia moldovenească de pe pieptul lui. N-a fost greu să găsesc brevetul cu semnătura importantă de stat... Ooo! E semnătura lui Gaiciuc! Când acela era ministru al Apărării în statul grebănos din două văi de râuri românești, a dat ordine și medalii la stânga și la dreapta, în special, colegilor săi de la Uniunea Ofițerilor, dar și altora care au demonstrat credință adevărată Moscovei. În felul acesta, la 4 mai 2021, tânărul din poza alăturată a ajuns cu distincția RM pe pieptul său plin de aer solemn ruso-sovietic.
---
În anul cela, Gaiciuc se grăbea cu ordinile și medaliile. Urma să plece de la timona Ministerului Apărării, să elibereze jilțul de ministru. Am prins și eu momentul! Împreună cu directorul ziarului „Timpul ” – Silviu Tănase – ne adresăm amabil către înaltul demnitar, cu un demers scris, să ne ofere lista tuturor fericiților care au primit ordine și medalii din mâna sa. N-a dorit să ne dea nimic, intrusul! A refuzat să stea de vorbă! L-a împuternicit pe cineva să răspundă cu „duceți-vă de aici!”.
Astfel, primesc pe adresa mea de email răspunsul nr. 35/720, din 28 iulie 2021, semnat de colonelul Lilian Furtună, în care suntem informați, în mod obraznic, precum că: ordinul ministrului Gaiciuc, din 4 mai, același an, prin care l-a decorat pe A. Petrovici, cică, nu poate fi divulgat... Atenție! Nedivulgat, NU pentru că ar conține secret de stat, dar pentru că „nu avem dreptul să dezvăluim date cu caracter personal ale celor vizați”... Sincer, nici nu așteptam vreun răspuns de la gaiciucul cela, dar trebuia să-l punem la încercare.
---
Din august 2021, de la schimbarea guvernelor, ne adresăm din nou la Ministerul Apărării, cu aceleași subiecte, amintind de prima adresare. Deja altă guvernare! Ne bucurăm că ne-a scris ceva mai mult! Dar găsim că răspunsul e cam tot pe acolo... Scrisoarea nr. 11/1281, din 19 octombrie, semnată de secretarul de stat Sergiu Plop, informează că:
”În primele 7 luni ale anului, adică, sub ordinul lui Gaiciuc, au fost oferite următoarele distincții de stat ale Armatei Naționale:
- Crucea pentru Merit 73 persoane;
- Crucea pentru Serviciu Impecabil – 68 persoane;
- Medalia Bărbăție și Curaj – 7 persoane;
- Medalia Consolidarea Frăției de Arme – 75 de persoane;
- Medalia Pentru Misiuni Umanitare și Menținere a Păcii – 29 persoane;
- Medalia Pentru Cooperare – 37 persoane;”.
N-a fost greu să facem o aritmetică și am stabilit că acest Gaiciuc, în doar 7 luni, a oferit militarilor, dar și apropiaților săi din afară, 289 de distincții de stat. Altfel spus, peste 42 de bucăți pe lună.
Dar ce-i cu ordinul lui Gaiciuc din 4 mai, prin care îl decorează pe A. Petrovici? Nici Ministerul lui Nosatîi NU ne oferă detalii. Ne trimite să citim primul răspuns (al lui Gaiciuc), în care ne scriau că „nu pot divulga datele personale”, deși NU s-ar fi divulgat nimic personal în răspunsul plauzibil, decât numele știut de toată lumea.
---
Așadar, Alexei Petrovici, care este „conducătorul clubului patriotic-istoric RUS” din R. Moldova, după cum se prezintă chiar el pe pagina de Facebook, adică face parte dintre oamenii declarați ai Rusiei agresive și fasciste, iată că, poartă liber și distincții ale statului „democratic” dintre Prut și Nistru. Tot pe pagina sa de Fb, ne informează că, recent, s-a adresat și el către ministrul Apărării, A. Nosatîi. (Mai vrea o medalie și de la acesta? Posibil.)
Din răspunsul unui șef de direcție din cadrul Armatei Naționale, colonelul Grigore Rață, aflăm că cei doi se bat pe umăr, unul pe altul. Cică, în curând, vor repara armamentul rămas (și ruginit) de la armata sovietică, după care, două tunuri vor fi instalate pe postament public, undeva pe la Răscăieți. Dar și acelea – NU cu țeava spre Nistru, bunăoară, dar tot spre România și Europa, probabil. În corespondența aceea, s-a început și număratul banilor, deja. S-ar putea să se întâmple!
Cică astăzi, conducerea Ministerului (cel puțin, șeful Statului Major al Armatei) a celebrat cu flori și încă ceva sărbătoarea sovietică a „biruinței rușilor și moldovenilor în Afganistan”. Țară independentă, ce mai!... Dar generalul Gaiciuc, ce a făcut astăzi?
Aminteam, mai sus, că, în rol de trădători îi vedem pe niște oameni de lângă noi, care abandonează calitățile genetice înnăscute, de neam, de limbă sau de alt gen organic, trăind după agenda unui neam străin sau a unui stat ce ne dușmănește. Întâlnirile/convorbirile lui frecvente cu inși de la Ambasada Rusiei vorbesc despre ceea că, ȘTIRLIȚII nu dorm, fac și ei războaie...
Nu e grea ecuația. Dezvăluirile urmează...
