"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Guvernatorul regiunii Kaliningrad din vestul Rusiei l-a învinuit pe marele filosof german din secolul al XVIII-lea Immanuel Kant, reprezentant de seamă al iluminismului, pentru izbucnirea războiului din Ucraina, scrie publicația independentă The Moscow Times.
„Are legătură directă de conflictul militar din Ucraina", a declarat, la un forum local de științe politice, Anton Alikhanov, care guvernează exclava vestică Kaliningrad.
Potrivit postului regional de știri FederalPress, Alikhanov a atribuit influentului gânditor „haosul global, reconstrucția globală cu care ne confruntăm acum".
Guvernatorul a precizat că lucrările și ideile revoluționare ale lui Kant au contribuit la crearea unei „situații sociale și culturale” în care „Occidentul a încălcat toate acordurile la care se ajunsese".
De altfel, și liderul autocrat de la Kremlin, Vladimir Putin, care a ordonat trupelor sale să invadeze Ucraina în urmă cu aproape doi ani, încadrează adesea prezentul război într-un conflict mai amplu cu Occidentul.
Kant s-a născut, a trăit și a murit în orașul Koenigsberg din estul Prusiei între 1724 și 1804, unde este și înmormântat.
Fondat de germani în 1255, Koenigsberg a devenit Kaliningrad după ce armata sovietică l-a ocupat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Kaliningrad vine de la numele bolșevicului Mihail Kalinin, un apropiat al odiosului Stalin. Kalinin a fost membru plin al Politburo (organismul central al partidului comunist din Uniunea Sovietică) și a semnat, printre altele, liste care aprobau execuțiile individuale sau de grup (precum cele care autorizau masacrul de la Katyn).
Printre altele, Kant a fost un promotor al liberalismului considerând că statele care împărtășesc valorile liberale nu ar trebui să aibă niciun motiv pentru a intra în război unele împotriva altora.
În viziunea lui Kant, cu cât vor exista mai multe state liberale, cu atât lumea va deveni mai pașnică, deoarece statele liberale sunt conduse de cetățenii lor, iar aceștia sunt rareori dispuși să dorească războiul. Acest lucru este în contrast cu guvernarea regilor și a altor conducători nealeși (pe care astăzi îi putem numi dictatori sau autocrați, cum este, de altfel, și cazul tiranului de la Kremlin), care au frecvent dorințe egoiste în dezacord cu cele ale cetățenilor și care, de obicei, iau mai rapid decizii care ar pune oamenii obișnuiți în pericol.
Ideile lui Kant au rezonat și continuă să fie dezvoltate de liberali, mai ales în teoria păcii democratice, care presupune că democrațiile nu intră în război între ele - din aceleași motive pe care le-a prezentat Kant. Pentru a duce această idee mai departe, teoria susține că, cu cât există mai multe democrații, cu atât mai multă pace va exista în sistemul internațional. Aici se întâlnește adesea o neînțelegere comună: teoria păcii democratice nu înseamnă că războiul va lua sfârșit, ci că numărul conflictelor ar urma să scadă în timp, pe măsură ce apar mai multe democrații liberale. Asta nu înseamnă însă că nu este posibil ca democrațiile liberale să intre uneori în război cu state neliberale/ nedemocratice din motive de securitate.
