Sunt necesare acțiuni adecvate, nu plăsmuirea de mituri!

Serviciile secrete americane dar și autoritățile de la Washington au avertizat, nu o singură dată, conducerea de la Kiev despre posibila invazie militară rusească a Ucrainei. Din păcate, Kievul a ignorat de mai multe ori aceste avertismente, considerând că nu există niciun temei serios pentru a fi pregățiți de respingerea invaziei ruse. Drept rezultat, doar în 2-3 zile după declanșarea războiului armata rusă de ocupație era deja în suburbiile Kievului. Masacrele și atrocitățile barbare ale rușilor în Bucha, Irpin, Mariupol ș.a. au îngrozit întreaga lume.

Chiar dacă majoritatea liderilor europeni și americani fusese de mai multe ori la Kiev de la declanșarea războiului, demonstrându-și solidaritatea politică și oferind asistență financiară și militară Ucrainei, Chișinăul ocupase poziția tradițională – noi suntem un stat neutru și neutralitatea ne apară de toate relele, inclusiv de un eventual război rusesc. Abia în luna a cincea de la începutul războiului, șeful statului a ajuns la Kiev, dar acesta e un subiect vulnerabil și necesită o abordare separată.

De la declanșarea războiului foarte mulți experți europeni și americani, dar și persoane care au deținut cele mai importante funcții în sistemul de apărare și securitate euroatlantic au tras un semnal de alarmă vis-à-vis de posibilitatea unei invazii militare a Republicii Moldova, Țărilor Baltice, Poloniei sau României, în cazul în care Ucraina este înfrântă. Aceste mesaje îngrijorătoare sunt similare celor transmise anterior autorităților de la Kiev. Partenerii noștri euroatlantici ne susțin cu fermitate în procesul de integrare europeană, doar că actuala guvernare de la Chișinău interpretează în modul său “original” aceste avertismente. De la președinție, guvern și parlament se acrediteaza cu insistență ideea că obținerea statutului de candidat la UE și demararea efectivă a negocierilor de aderare ar asigura deja scutul necesar de securitate pentru Republica Moldova. Nimic mai păgubos și manipulator decât acest mesaj. Nu-ți mai trebuie nici proverbiala propagandă rusească! În noua “horă a securității europene moldovenești” s-au prins foarte mulți pretinși experți în domeniul apărării și securității din națiunea civică moldovenească, consultanți politici, absolvenți ai FSB-ului și școlilor superioare de partid din defuncta URSS, politologi verzui-gălbui cu stagiu, unii mai noi, iar alții cu experiență de invidiat în cântarea osanalelor actualelei și precedentelor guvernări. 

Un rol aparte le revine unor liderași de ong-uri – institute de tot felul și think-thank-uri cu veleități pro-europene, arondate de vreo 3-4 ani la pușculița politică și financiară a actualei guvernări. Spre marele nostru regret, tot mai mulți reprezentanți ai mass-media promovează și ei această gogoașă politică. Nu cunosc cine o consiliază pe șefa statului pe aspectele de apărare și securitate, nici cine îl sfătuiește pe prim-ministru la același subiect, dar să promovezi în continuare acest narativ este manifestarea deschisă a infantilismului politic, care sună foarte frumos doar sub aspect electoral. Să-i întrebați pe șeful statului, prim-ministru și șeful Parlamentului, dar și pe numeroșii admiratori înflăcărați ai acestora (cu vârstă onorabilă și “experiență prezidențială” sau absolvenți recenți de colegii), dacă, cumva, Uniunea Europeană are vreo structura militară permanentă, care ar putea să ne aprere în cazul invaziei rusești? Cine este comandantul suprem al acestei armate, ce țări fac parte din armata UE, toate cele 27 sau doar 25, fără Malta și Austria? Armata UE apară și țările candidate în cazul agresiunilor militare străine?...

N-ar trebui să vă incomedoze punerea acestor întrebări de vreme ce este promovat cu insistență narativul respectiv. Am ajuns în situația penibilă când trebuie să recunoaștem că “regele este gol”. Uniunea Europeană nu are nicio structura militară regulată și permanentă (deși anterior au fost mai multe tentative, inclusiv crearea Uniunii Europei Occidentale), care ar fi în stare să asigure securitatea militară pentru statele sale membre. Actuala guvernare PAS-stă (inclusiv șeful statului, speaker-ul Parlamentului și prim-ministrul) trebuie să recunoască sincer în fața cetățenilor noștri că aderarea la UE nu înseamnă, în mod automat, și asigurarea securității noastre în cazul invaziei militare rusești. Această posibilitate o poate asigura doar calitatea de membru al Alianței Nord-Atlantice, prin prevederile articolului 5 a Tratatului de la Washington din 1947.

Doar o persoană nematurizata și iresponsabilă poate considera că în actuala conjunctură de securitate regională, europeană și internațională apartenența la UE deja ne asigură securitatea militară în cazul unei invazii rusești. Să nu fi fost Țările Baltice, Polonia și România membre ale NATO, nu exista nicio ezitare că ele să fie deja atacate militar de către Rusia, chiar dacă acestea făceau parte din UE. Este o realitate indubitabilă, pe care au conștientizat-o perfect aceste țări, aderând inițial la NATO și apoi la UE. Astfel, ele și-au asigurat mai întâi umbrela de securitate, iar ulterior au decis să facă parte din zona de prosperitate și stabilitate a UE.

Din păcate acest adevăr nu este spus cetățenilor noștri de actuala guvernare (din evidente considerente electorale), mai ales în situația foarte complicată a razbiului rusesc împotriva Ucrainei. UE ne va susține financiar prin diverse proiecte militare pentru a ne consolida capacitatea noastră de apărare și de securitate. E tocmai ceea ce a făcut deja și o va face în continuare. Să nu-și facă nimeni iluzii că UE este unicul nostru “colac de salvare” în domeniul apărării și securității, de altfel o eroare (sper neintenționată), promovată de actuala guvernare și în noua Strategie a Securității Naționale.

Cele menționate mai sus în niciun caz nu urmăresc scopul de a genera neîncredere în parcursul nostru european, în crearea tuturor condițiilor interne pentru a deveni eligibili pentru integrarea efectivă în UE (cu cât mai devreme cu atât mai bine, nu abia în 2030, căci așa a spus șeful statului!); ele sunt necesare a fi spuse public ca toți cetățenii noștri să cunoască amenințările reale cu care ne confruntăm în persectiva imediată sau de durată, în cazul în care evenimentele militare din Ucraina iau o altă întorsătură decât cea pe care ne-o dorim sincer cu toții – înfrângerea agresorului rus.

Ar fi foarte bine ca cei care sunt astăzi în fruntea statului, dar și numeroasa armată de admiratori necondiționați ai acestora din rândurile ong-urilor, așa-numitei societăți civile, dar și ai mass-media să aplece cu responsabilitate urechea la mesajele îngrijorătoare care vin din partea partenerilor noștri euroatlantici vis-a-vis de posibilitatea unei invazii rusești, în cazul cotropirii Ucrainei de către Rusia. Aceste mesaje vin tot mai des în ultima perioadă, fiind direct racordate la realitățile de pe frontul ruso-ucrainean. 

Nu avem dreptul să trecem cu vederea avertismentul recent al fostului Director CIA, David Petraeus, care, într-un interviu pentru CNN, recunoaște tranșant următoarele realități triste: “Dacă Rusia obține victoria, dacă Putin va reuși să-și îndeplinească obiectivele foarte mari în Ucraina, nu se va opri acolo. Moldova va fi următoare luată la țintă, poate unul dintre statele baltice sau altele” – detalii AICI.  

Parcurgem o perioada extrem de complicată, cu amenințări reale la adresa existenței statului nostru, tocmai de aceea trebuie să întreprindem toate măsurile adecvate, oricât de radicale ar fi acestea. Nu interesele electorale sau partinice ar trebui să domine actuala conjuncură foarte complicată, ci promovarea primordială a intereselor noastre naționale majore – asigurarea securității statului sub cupola euroatlantică de securitate și integrarea în zona de prosperitate și stabilitate a UE. E tocmai ceea ce face în prezent și Ucraina!

Așadar, avem două opțiuni politice strategice – una de durată, adică aderarea la UE (cu încă multă necunoscute și riscuri iminente de securitate) și alta rapidă, firească și sigură – revenirea la spațiul național teritorial, de la care am fost rupți de cotropitorul rus.

Dacă voi cunoașteți altă cale, chiar vă rugăm să ne-o spuneți și nouă!