Părintele Radu Preda: prin declarația Fiducia Supplicans, Papa Francisc a declanșat cea mai gravă polarizare din sânul Catolicismului de după Vatican II. Urmările vor fi imprevizibile

Analizând controversata declarație Fiducia Supplicans, cât și rezistența catolică la aceasta, părintele Radu Preda avertizează că Papa Francisc a declanșat cea mai gravă și cu urmări imprevizibile polarizări în interiorul Catolicismului după Vatican II. Podul.ro vă prezintă clarificările părintelui: 

”Rezistența catolică la declarația Fiducia Supplicans este spontană și largă: episcopat african, european, de ambele rituri, inclusiv capul uniților ucraineni, dar și episcopii polonezi etc. 

Conștient sau nu, papa Francisc a declanșat cea mai gravă și cu urmări imprevizibile polarizări în interiorul Catolicismului de după Vatican II. Argumentele celor care susțin documentul, frecvent sugerând că opozanții ar fi tâmpiți, sunt slabe și parabiblice.

În predicile nopții de 24/25 decembrie, indiferent de meridian, interogația va fi centrală: cum poți fi Biserica lui Dumnezeu întrupat, zămislit miraculos, dar în cadrele reconsfințite ca atare, ale uniunii dintre bărbat și femeie?”, explică Radu Preda. 

Ulterior, părintele și-a dezvoltat argumentația: 

”Când un document eclesial este apărat, subliniindu-se ce NU a vrut să spună, acesta deja este un indiciu despre ceea ce cu adevărat a dorit să spună. Că ierarhia catolică are o îndelung exersată disciplină, asta se știe. La fel de bine se știe însă că aceeași ierarhie este frecvent răstignită între Roma și credincioșii de la fața locului, rolul episcopatului fiind cu adevărat de mediere, dar nu numai între muritori și Dumnezeu, ci mai ales între centru și periferie. Așadar, luările oficiale de cuvânt de până acum pe marginea declarației privind "binecuvântarea" persoanelor aflate în relații homosexuale ilustrează cu fidelitate imposibila poziție. 

Numitorul comun: textul invocat nu schimbă învățătura Bisericii Catolice despre căsătorie, despre sacramentul matrimonial. Așa ar fi, dacă nu am ști că, peste tot unde sunt activ politic și se bucură chiar de sprijin, grupările LGBT fix asta reclamă: omologarea relațiilor lor cu cele ale familiei "tradiționale", inclusiv cu acordul instanței religioase. Nu putem să mimăm mirarea. Altfel spus, pasul de întâmpinare este mai curând unul de avans al poziției din afară: oricât se apără principial Vaticanul, spațiul între el și lobby-ul respectiv se îngustează. Inclusiv cu largul concurs al oamenilor din interiorul sistemului eclezial. Nimeni altul decât regretatul Benedict XVI vorbea despre un adevărat lobby LGBT în Curia Romana. 

Așadar, dincolo de orice alte nuanțări, precizări, corecturi, negări sau reformulări: ne găsim într-un moment în care, cum s-a văzut și în deciziile anterioare ale episcopatului german, dar și ulterior, în cadrul "drumului sinodal", iar apoi în Sinodul din noiembrie de la Roma, propaganda LGBT câștigă teren, recenta declarație nefiind decât o neconvingătoare încercare de a stabili un armistițiu. Am spus deja: ceea ce este acceptat acum ca fiind "doar" o binecuvântare, oricum ar fi ea definită, în privat și extra-liturgic, va deveni curând, dacă nu este deja, act public în lăcașul de cult. Practica o va lua înaintea magisteriului. "Noi suntem Biserica!" va câștiga catastrofal bătălia. Probabil, este "prețul" reabilitării ierarhiei catolice după mega-scandalul, pe alocuri ticălos întreținut, privind pedofilia. 

Efectul de bumerang nu va întârzia nici el, comunitățile tradiționaliste, gen Frățietatea Prezbiterilor "Pius X", dar nu numai, urmând să atragă și mai mulți practicanți catolici sătui de corectitudinea politică instalată la vârful Catolicismului. Apoi, în cazuri de indisciplină morală, nu știu ce spațiu real de manevră o să mai aibă instanțele ecleziale, cum vor mai putea justifica public sancționarea unor clerici cu apucături "binecuvântate". În fine, inclusiv fluxurile de bani către Sfântul Scaun, din Europa și mai ales din America, facilitate de organizații conservatoare, se vor subția, ca să nu mai spun că eventualele compensații dinspre organizații libertine vor pune Biserica într-o postură mai mult decât jenantă. Sigur, banii sunt ultima grijă a ierarhiei catolice. 

Acum, pentru lumea ortodoxă, tulburările acestea, apărute oarecum din senin și oricum nejustificate în ochii multora, vor inhiba pe termen mediu și lung orice dialog interconfesional. Acuza de ecumenism se va suprapune peste cea de imoralitate, nu doar de "vânzare" de credință. Parcă văd deja titlurile și aud predicile pe temă. 

Una peste alta, la final de 2023 ne-am pricopsit cu un "cadou" pe care nici nu știm cui să îl dăm mai departe.

Doxa!”.