Postmodernismul a adus la pachet diletantismul specific urmărilor aplicării ”teoriei critice” a școlii de gândire neo-marxiste care în esență contestă ideile de adevăr știintific și de adevăr moral; totul decade într-o religie seculară a disprețului și a nihlismului dus la absurd. După vânturarea amatoristă dar atrăgătoare comercial, plină de sclipici, a tezelor politice ale regimului dualist austro-ungar, preluate apoi entuziast de revizionismul maghiar, care neagă continuitatea românilor în spațiul Daciei antice susținând falsul istoriografic grosolan conform căruia strămoșii noștri ar fi migrat de undeva din niște unghere ascunse ale Balcanilor prin secolele XII-XIII, la pachet cu teoria care anulează tot ce știm de la greci și de la romani, fantasmagorie pseudoștiințifică după ale cărei idei "dacii nu au existat niciodată" pe teritoriul României de astăzi, mulțimea teoriilor denigratoare scoase din burta minimalizării fățișe a oricărei forme de identitate națională cresc precum ciupercile după ploaie.
După ce ani la rând, chiar până și anul acesta de 1 Decembrie, s-a căutat a se scoate în decor realitatea istorică a geniului generației politice românești de la 1918, care a avut puterea, în pofida tuturor sorților potrivnici, să ducă la bun sfârșit dezideratul istoric al Marii Uniri, spunându-se ba că Unirea a fost făcută de marile puteri, ba că a fost noroc chior și oamenii politici ai timpului n-ar fi fost o elită de intelectuali patrioți, ci niște veleitari în stare de toate relele pământului, ba că a fost nu știu ce aranjament ascuns din afara României, acum revine o altă temă, de fapt un copy-paste după istoria stalinistă a anilor '50: așa-zisa origine slavă a românilor.
Rolul slavilor în istoria românilor a fost puternic exagerat o dată cu ocupația regimului criminal sovietic și în epoca comunismului dirijat exclusiv de la Moscova. În realitate, inclusiv lingvistic, astăzi românii folosesc cu o frecvență exponențial mai mare cuvinte provenite din substratul autohton decât împrumuturi slave, care cuvinte de origine slavă sunt în mare măsură termeni astăzi ce se pot încadra la arhaisme, regionalisme ori chiar cuvinte scoase din uz și care în timpurile medievale vorbeau despre administrație, profesii și activități tehnice ori de nișă care sunt deja de secole depășite.
Nu mai spun despre făcătura recentă cu privire la așa-zisele "studii genetice" care ar demonstra că românii se trag din slavi, lucru care a făcut multă vâlvă fără a se ține cont de substratul acestei manipulări ce pare mai curând desprinsă din manualul scurt de lucru al războiului hibrid pe care Rusia și prietenii ei nu vor ezita niciodată să-l folosească împotriva României!
Eu privesc cu maximă uluire cât de ușor și de alunecos ni se diseminează teorii extremiste, provenite de la regimuri dintre cele mai întunecate, care vin să arunce în puțul gândirii toate lucrurile pe care, cu multă cunoaștere de carte, cercetare și luptă intelectuală întemeiată pe argumente, au fost arătate ca fiind adevărate de cei mai mari oameni de știință ai României ultimelor două secole dar și de personalități internaționale ce au lăsat în urmă lucrări bine fundamentate pe teme legate de trecutul poporului nostru. Pe undeva pare-se că nume fundamentale pentru România precum A.D. Xenopol, Nicolae Iorga și nu în ultimul rând, Gheorghe Brătianu, personalități de mare anvergură și cu miez intelectual solid, care au demonstrat limpede că românii își au rădăcinile aici unde este România de astăzi, se caută a fi șterse, anulate și aruncate în noroiul ideologiei de extracție neomarxistă care, prin nihilism și contestare activistă, încearcă să trivializeze în cel mai imoral chip adevărul demn al continuității poporului român în spațiul unde cândva a fost Dacia care a înfruntat Roma!
În fond, "cancel culture", ca orice manipulare subliminală ticluită spre a înșela mintea omului, începe în modul cel mai multicolor și mai seducător, altfel ar fi greu de imaginat o asemenea forță de atracție pentru această mătrăgună răsărită în calea marilor valori recunoscute ale omenirii.
În rest, eu chiar nu înțeleg de ce nu mai apare nimic despre pecenegi și cumani, că doar nu știu ce ne făceam fără ei!