Unul din multiplele efecte ale ideologizării istoriei în România

Câteva gânduri referitoare la știrea cu cercetarea genetică „românii sunt slavi” care a explodat în presa maghiară și bulgară, puțin și pe la noi.

De obicei când văd aberații de genul ăsta îmi aduc aminte de exercițiul de logică al lui Gheorghe Brătianu: ungurii spun că românii sunt veniți de la sudul Dunării, bulgarii și sârbii spun că românii au apărut la nordul Dunării - astfel că poporul român nu poate fi decât un caz unic de generație spontanee în istoria umanității. 

Problema este reprezentată de activarea și intensificarea teoriilor de factură roesleriană în spațiul public românesc, formarea unei „vulgate roesleriene” care tinde să devină un loc comun în rândurile intelighenției românești contemporane. Susținătorii continuității daco-romane sunt împinși în spațiul public în zona „extremiștilor”, „ceaușiștilor”, „național-comuniștilor”, „protocroniștilor” chiar a „legionarilor” și „fasciștilor”. Și nu vrea nimeni să umble în spațiul public cu etichetele astea pe frunte, ceea ce eliberează spațiul pentru vectorii și releele neo-roeslerienilor.

În schimb actualii vectori locali ai noilor argumente de factură roesleriană beneficiază din plin de expunere și finanțare - mai ales din partea editurii Humanitas. Vectorii noii teorii roesleriene sunt locali, nu mai avem situația din secolele XIX - XX când era vorba de polemici între Roesler și Xenopol sau între Brătianu și istoricii maghiari. Răsturnarea paradigmei continuității daco-romane este o acțiune constantă și persistentă în spațiul public românesc de câteva decenii deja și se produce pe extrem de multe canale, nu doar în spațiul editorial, ci și în mass-media (unde a cam dispărut orice urmă de discernământ) sau pe rețelele sociale.

Foarte pe scurt: în ziua de azi este la modă să susții teoria neo-roesleriană. Nu m-aș mira ca în următoarele decenii această teorie să intre în manualele școlare, iar eventualii susținători ai teoriei continuității să fie sancționați în baza vreunei legi. Acesta este doar unul din multiplele efecte ale ideologizării istoriei în România, dar și al dispariției istoricilor din spațiul public, înlocuiți de experți în științe politice.