CRONICA unei REVOLUȚII FURATE (Ep. 4). 17 Decembrie 1989. Măcelul începe la Timișoara. Ziua când Armata a tras în popor

A fost una dintre cele mai negre zile din istoria poporului român. Ziua în care Armata (alături de Miliție şi trupele de Securitate) a deschis focul împotriva manifestanţilor din Timişoara. Armata s-a acoperit de rușine, cedând la ordinele lui Ceaușescu și utilizând efective militare, armament ușor și greu, tancuri și elicoptere, împotriva propriului popor. Pe care ar fi trebuit să îl apere. 

Noaptea de 16 spre 17 decembrie – Nicolae Ceauşescu stabilește cu generalii Vasile Milea (ministrul Apărării) şi Tudor Postelnicu (ministrul de Interne) măsurile pentru reprimarea manifestațiilor revărsați în stradă la Timişoara. Se hotărăște trimiterea în oraş a unor trupe motorizate şi de grăniceri, acestea fiind înarmate cu muniţie de luptă, Armata urmând să someze și să deschidă focul la picioare. Se stabilește ca Armata să efectueze în ziua următoare o manifestare de forță (defilare) pe străzile Timișoarei. 

În zorii zilei de 17 decembrie, administraţia locală ia măsuri pentru a repara stricăciunile cauzate magazinelor din Piaţa Sf. Maria şi de a şterge urmele revoltei. 

CITEȘTE și CRONICA unei REVOLUȚII FURATE (Ep. 1): România în preziua izbucnirii Revoluției

Ora 10:30 – Armata defilează, inclusiv cu fanfară, pe arterele Timișoarei. Ideea s-a dovedit total neinspirată, în contextul stării de tensiune în care se aflau timișorenii, după noaptea precedentă marcată de confruntările violente dintre forțele de represiune și manifestanți, și în condițiile în care sute de oameni se aflau arestați, fără a se cunoaște nimic despre soarta lor. În această stare de spirit o mare parte a populației a interpretat desueta defilare militară drept un afront, cum de altfel era. În câteva puncte, coloanele militare sunt huiduite și chiar agresate de unii cetățeni. Militarii execută parţial ordinele primite, dar nu trag în manifestanți. 

Ora 10.22 – Lt.-col. Corpodeanu cere întăriri pentru zona “Maria”, unde grupuri de manifestanţi reîncep să se adune, numărul lor crescând rapid. 

Ora 11.00 – Prim-secretarul PCR Radu Bălan îi cere ministrului Apărării Naţionale, Vasile Milea, ca UM 01024 să intervină pentru a bloca accesul manifestanţilor spre Comitetul Judeţean de Partid. Ajunși aici, protestatarii vor să dialogheze cu autorităţile, dar sunt întâmpinaţi de militari, scutieri şi tunuri de apă. Au loc confruntări violente, iar manifestanții reușesc să îndepărteze forţele de represiune, care se retrag. Noi trupe de securitate sosite obligă manifestanții să se retragă în alte zone ale oraşului, unde au loc alte confruntări. 

CITEȘTE și CRONICA unei REVOLUȚII FURATE (Ep. 2): Revoluția trebuia să înceapă la Iași? „Sportivii” români alungă „turiștii” sovietici, care pornesc spre Vest. România colcăia de agenți ai Kremlinului și ai Budapestei

Ora 12.25 – Organele de represiune raportează că în Piaţa Operei-Catedrală, aproximativ 400-500 de cetăţeni scandează lozinci.

Ora 13.00 – Prim-procurorul adjunct Gheorghe Diaconescu şi o echipă de procurori se deplasează la penitenciar pentru verificarea celor reţinuţi. Sunt peste 800 de persoane din care circa 150 de minori. 

Ora 14.15 – Generalul Vasile Milea dă ordinul „alarmă de exerciţiu” pe întreg teritoriul judeţului Timiş.

Ora 14.30 – Cade prima victimă a Revoluţiei. Rozalia Irma Popescu este călcată de un TAB pe Str. Pestalozzi. 

Ora 16.15-16.30  – În Piaţa Libertăţii se deschide focul împotriva demonstranţilor paşnici. Se trage din sediul Diviziei 18 Mecanizate Timişoara. În acest interval, tancuri și TAB-uri ale Armatei sunt blocate sau incendiate de manifestanți. 

Ora 16.40 – Pe Aeroportul Timişoara soseşte grupul de ofiţeri superiori trimis de Ceaușescu și condus de Ion Coman. Din grup fac parte: generalul-maior Ştefan Guşă, generalul-locotenent Victor Atanasie Stănculescu, generalul-locotenent Mihai Chiţac, generalul-maior Gheorghe Cârneanu, colonelul Gheorghe Radu şi locotenent-colonelul Marchiş. Aceștia vor coordona măcelul care avea să înceapă. 

După ora 16.00 – La Bucureşti are loc şedinţa Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, convocată de Ceaușescu. Acesta informează cu privire la situația de la Timișoara, din ziua și noaptea precedentă, prezentând versiunea sa: anume că evenimentele ar fi exclusiv opera unor elemente diversioniste, acționând în favoarea unor puteri străine care doresc dezmembrarea României și înlăturarea socialismului din această țară. 

Ceaușescu îi admonestează deosebit de dur pe Milea (ministrul Apărării), Iulian Vlad (șeful Securității) şi Postelnicu (ministrul de Interne) pentru reacția prea slabă în raport cu ordinele primite în noaptea anterioară. Li se reproșează că au scos Armata, Miliția și trupele de Securitate în stradă fără muniție de război, acuzându-i voalat de trădare și propunând destituirea lor. La această propunere, Constantin Dăscălescu, Gogu Rădulescu și alți membri ai conducerii comuniste se arată sceptici, încercând să atenueze intențiile dictatorului. În fața acestei opoziții, de altfel foarte timidă, Ceaușescu are un moment de cedare nervoasă. Aruncând documentele pe masa de ședință, el anunță că se retrage din funcția de secretar general al Partidului Comunist Român. 

Interesant este faptul că, în toate țările est-europene unde anterior regimurile comuniste se prăbușiseră, se desfășurase exact același scenariu: secretarii generali ai partidelor comuniste din țările respective întâmpinaseră opoziția membrilor conducerilor politice față de hotărârea lor de a reprima violent mișcările de stradă și demisionaseră, fiind înlocuiți cu lideri comuniști de orientare reformistă (gorbacioviști).Spre deosebire de celelalte țări, atât membrii conducerii PCR, cât și șefii Securității și Armatei s-au dovedit incapabili să folosească acest moment de slăbiciune a lui Ceaușescu, pentru a-l înlătura și a impune un alt lider moderat. O soluție care ar fi evitat numărul mare de victime din zilele următoare. 

Dimpotrivă, a urmat o scenă penibilă, în care majoritatea membrilor CPEx s-au repezit după Ceaușescu, rugându-l să nu îi părăsească, unii dintre ei plângând chiar, cerându-și iertare și aducându-i elogii scabroase. În fața acestui spectacol, văzând că stăpânește situația, Ceaușescu revine asupra intenției de a demisiona, condiționând rămânerea sa de punerea în practică a măsurilor de represiune propuse de el. Pentru a fi aplicate, sunt trimişi la Timișoara, în regim de urgență, cu un avion special, generalii de miliţie Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea, generalul de securitate Emil Macri şi generalii de armată Ion Coman, Ştefan Guşe, Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac. Ion Coman este desemnat reprezentantul personal al lui Ceaușescu la Timișoara, însărcinat să vegheze la punerea în practică a ordinelor acestuia. 

În ciuda situației instabile de la Timișoara, Ceaușescu nu anulează vizita programată în Iran, unde va pleca în zorii următoarei zile. Pe perioada lipsei sale din țară, el va lăsa conducerea în mâinile soției sale, Elena Ceaușescu, și ale lui Manea Mănescu, inclusiv gestionarea represiunii de la Timișoara. 

Ora 17.15: Ion Coman ajunge la Comitetul Judeţean de Partid şi organizează comandamentul de coordonare a represiunii. De la București, Nicolae Ceauşescu convoacă o teleconferinţă cu autorităţile locale din toate județele țării, în care informează în legătură cu situația de la Timișoara, aducând critici dure pentru modul ineficient în care considera el că fusese gestionată situația cu o noapte înainte. Cu acest prilej, dictatorul anunță că este declarată stare de necesitate (un neadevăr, căci nu fusese emis și publicat în Buletinul Oficial niciun decret în acest sens, conform legilor în vigoare) și transmite ordinul clar ca trupele MApN, MI și ale Securității să fie dotate cu muniție de luptă și să deschidă foc asupra civililor după nerespectarea somației. 

CITEȘTE și CRONICA unei REVOLUȚII FURATE (Ep. 3). 16 decembrie 1989. Revoluția izbucnește la Timișoara!

Dacă stenograma ședinței anterioare a CPEx nu s-a păstrat, ea fiind cu aproximație reconstituită după caietele stenografei și pe baza relatărilor unora dintre participanți, în cazul teleconferinței există înregistrarea acesteia din care reies clar ordinele date de Ceaușescu pentru dotarea trupelor cu muniție de război și deschiderea focului asupra civililor: 

„Începînd de astăzi toate unităţile Ministerului de Interne, inclusiv Miliţia, trupele de Securitate, unităţile de grăniceri, vor purta armament de luptă, inclusiv gloanţe! Fără discuţie! Cu respectarea regulamentelor şi normelor legale de somaţie conform legilor, Constituţiei. Dar oricine atacă un ofiţer, un soldat, trebuie să primească riposta. Oricine intră într-un Consiliu Popular, într-un sediu de partid sau sparge un geam la un magazin trebuie să primească riposta imediat! Niciun fel de justificare!” 

De asemenea, este înregistrat și Ion Coman care, de la Timișoara, îi raporta slugarnic lui Ceaușescu faptul că s-a deschis deja focul. Iată ordinul integral dat de Ceaușescu și răspunsul lui Coman: 

“Am transmis cu cîteva minute înainte tovarăşului Coman, care a sosit acuma cu alţi generali la Timişoara, ordinul – toate trupele primesc imediat muniţie de război, de front. Se somează, oricine nu se supune, se socoteşte stare de necesitate şi se aplică legea! În Timişoara a fost atacat şi sediul [comitetului judeţean de partid – n.n.], nu s-a reacţionat, s-a întors şi obrazul celălalt, de parcă ar fi fost Iisus Hristos! Începînd de astăzi, toate unităţile Ministerului de Interne, inclusiv Miliţia, trupele de Securitate, unităţile de grăniceri, vor purta armament de luptă, inclusiv gloanţe. Fără discuţie! Cu respectarea regulamentelor şi normelor legale, de somaţie, conform legilor, Constituţiei. Dar oricine atacă un ofiţer, un soldat, trebuie să primească riposta! Oricine intră într-un Consiliu Popular, într-un sediu de partid, sau sparge un geam la un magazin, trebuie să primească riposta imediată! Nici un fel de justificare! (…) De asemenea, toate unităţile militare sînt în stare de alarmă şi au în această situaţie şi armamentul de luptă, de dotare de luptă. Înseamnă inclusiv muniţia! Nu pleacă nicăieri fără muniţie de luptă! Unităţile de motorizate, toate merg cu armamentul din dotare uşor, cu armamentul uşor din dotare. De luptă. (…) V-am întrebat dacă ofiţerii sînt în sală? 

Ion Coman: Vă raportez, tovarăşe Ceauşescu, Coman la aparat. Nu sînt în sală, sînt la divizie şi organizăm ce aţi ordonat dumneavoastră. A început să se tragă deja. Coman vă raportează”.  (Fragment din înregistrarea teleconferinței din 17 decembrie 1989)

Ora 18.45 – Generalul Vasile Milea transmite indicativul „Radu cel Frumos” pentru judeţul Timiş, indicativ care presupunea „alarmă de luptă parţială”. 

Ora 19.30 – Procurorul general adjunct Gheorghe Diaconescu ajunge la Penitenciar, unde va organiza anchetarea celor reţinuţi. Se fac presiuni pentru ca aceștia să declare că în spatele demonstranţilor se află iredentişti maghiari. 

Ora 19.00 – Se deschide focul împotriva mulțimii de către trupele MApN şi ale Ministerului de Interne, în mai multe puncte din oraș: Catedrală, Piaţa Libertăţii, Piaţa 700, Podul Decebal, Calea Girocului, Calea Lipovei, Calea Aradului etc. În Timișoara sunt uciși 59 de oameni, iar câteva sute sunt răniţi. Majoritatea cadavrelor sunt duse la Spitalul Județean, unde sunt ținute pe cimentul morgii și pe culoare. Cadrele medicale intervin pentru ameliorarea stării celor răniți, dintre care o parte vor muri. Și a fost seară, și a fost dimineață. Ziua a doua… 

 (VA URMA)