"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Pe parcursul conferinței "78 de ani de luptă anti-comunistă în România", desfășurată miercuri, 8 noiembrie, în București, fostul ministru al Apărării din Republica Moldova, Anatol Șalaru, a susținut un discurs în cadrul căruia a transmis că "este inadmisibil ca în România să existe partide pro-ruse care au 20% în sondaje", referindu-se astfel la Alianța pentru Unirea Românilor.
"Și la București și la Chișinău comunismul reînvie periodic sub diferite forme!", a avertizat Anatol Șalaru.
Anatol Șalaru a adus în discuție inclusiv tema Unirii Republicii Moldova cu România, precizând că atât la București, cât și la Chișinău "nu sunt politicieni capabili" care să înfăptuiască un asemenea act.
Pe această temă, Șalaru a subliniat că "România nu va fi nici liberă, nici independentă, nici puternică, nici întregită atât timp cât sunt două state românești".
În acest context, Anatol Șalaru a indicat Bucureștiului să contracareze în mod activ tentaculele pe care Rusia le-a înfipt în Republica Moldova: "Basarabia n-a plecat nicăieri! Basarabia acolo a rămas, iar noi trebuie să aducem România acasă în Basarabia și să înlocuim acolo în Basarabia business-ul rusesc. România trebuie să înlocuiască finanțele rusești, investițiile rusești, firmele rusești, mentalitatea rusească, televiziunile rusești. România trebuie acum să se întoarcă acasă. România trebuie să se întoarcă acasă, iar liderii României nu trebuie să aștepte indicații de la Berlin și de la Paris!".
Redăm integral discursul susținut de Anatol Șalaru:
"Mi-am atins cel mai înalt nivel exercitând funcția de ministru al Apărării și fiind primul ministru al Apărării din Republica Moldova care a fost invitat la un summit NATO și care a vorbit de la înalta tribună a NATO, de unde am cerut retragerea armatei ruse din Moldova - armată de ocupare a Republicii Moldova - și un format internațional în locul formatului acceptat de Mircea Snegur în 1992, prin care Rusia reprezintă o forță de pacificare. Eu mi-am început cariera politică în 1988 organizând cenaclul Alexei Mateevici, care a stat la baza mișcării de eliberare națională din Republica Moldova și care a obținut revenirea la grafia latină, respectiv votarea în 1989 a legii funcționării limbilor pe teritoriul Republicii Moldova, prin care limba română a fost declarată limbă de stat. Atunci când aveam 26 de ani nu îmi era frică de nimic și - cum zicea un cecen care a luptat împotriva armatei ruse în secolul XIX, când a fost înconjurat de armata rusă, «Oștenii mei, dușmanii ne-au înconjurat și, prin urmare, ei nu mai pot fugi de noi», iar asta fost deviza mea în viață. Niciodată nu am cedat și nu mi-am schimbat opțiunile politice. În 1989 am reprezentat Frontul Popular, am venit în România la București în timpul Revoluției și am văzut cu ochii mei ce s-a întâmplat atunci. Eram cel mai fericit om din lume, fiindcă am crezut că am scăpat de comunism. Dar n-a fost să fie așa. În 1991, fiind deputat în primul Parlament, ne-am bucurat foarte mult că s-a destrămat Uniunea Sovietică și am ieșit din componența Uniunii Sovietice, dar mai târziu am înțeles că comunismul reprezintă doar una din formele imperialismului rusesc, a șovinismului rusesc și a mentalității rusești superioare, așa cum se cred ei față de toți ceilalți. Și astăzi avem comunism sub altă formă, și în România și în Republica Moldova. În 1996 mi-am dorit foarte mult să votez pentru președintele Constantinescu. Însă nu am putut, pentru că eram român doar în suflet. Nu eram român cu drepturi egale. Nu aveam pașaport românesc. Abia în 2011 mi-am recâștigat cetățenia română. La noi sunt foarte mulți care au murit, care au visat la buletinul românesc, dar nu au mai prins ziua să-l vadă, fiindcă și la București și la Chișinău comunismul reînvia periodic sub diferite forme.
Astăzi, noi suntem unica consecință care nu a fost lichidată a Pactului Ribbentrop-Molotov. Republica Moldova este un stat artificial construit de Molotov și Ribbentrop. Iar în 1991, când toți rușii din Parlamentul Republicii Moldova votau pentru independența Republicii Moldova, eu am zis «Ceva nu este bine aici». Dar, pe urmă am aflat că ei, de fapt, au primit ordin de la Moscova să voteze pentru independență, ca nu cumva Republica Moldova să se unească cu România. Și nici atunci, nici astăzi, nici în Republica Moldova, nici în România nu sunt politicieni capabili să înfăptuiască actul Unirii. Iar România nu va fi nici liberă, nici independentă, nici puternică, nici întregită atât timp cât sunt două state românești! Două state românești, dar respiră diferit.
În 1994, marele «patriot», între ghilimele, Mircea Snegur a votat în Parlament, fiind președinte, și a promulgat o nouă constituție care prevedea că Republica Moldova este neutră. S-a format atunci unitatea teritorial-administrativă Găgăuzia, care reprezintă o piatră de moară legată de picioarele noastre. Elțîn - marele democrat, liberal aplaudat de toată lumea - a creat Transnistria, care era o exclavă menită să ne înădușe acolo, să ne facă săraci, să ne lege de gât această piatră de moară. S-au făcut foarte multe, dar la București întotdeauna s-a zis «Ok, lăsați-i așa, numai să nu moară de foame». Ăștia ai noștri de la Chișinău au zis «Dar ce ne trebuie nouă Unirea, că acolo noi n-o să fim nimeni. Dacă ne ducem în România, ce facem cu funcțiile noastre? Ce facem cu casele, cu banii pe care i-am furat? Ce facem noi? Pentru că acum suntem importanți, sunt președintele unei țări care face cât trei județe din România». Cine sunt ei acum? Îi așteaptă la avioane, îi așteaptă cu gardă de onoare și lor le place, dar ei nu se gândesc că Republica Moldova astăzi este un stat asistat social. Republica Moldova, fără ajutoarele din România, din Occident, moare în câțiva ani de zile. Populația îmbătrânește și dispare. Peste 10 ani, Republica Moldova, dacă nu se va uni cu România sau dacă nu va adera la Uniunea Europeană - ceea ce este iarăși o utopie frumoasă - va trebui luată ca o valiză și dusă la azilul de bătrâni. Nu va mai avea cine să muncească. Eu cândva eram cel mai tânăr politician din Republica Moldova. Dar acum eu am 61 de ani. Și eu încă sunt în politică, fiindcă eu nu pot să renunț la ceea ce am început. Mă simt, la rândul meu, vinovat astăzi într-un fel de existență statului Republica Moldova, fiindcă și eu credeam că Republica Moldova poate va reuși să supraviețuiască.
Dar astăzi ce avem? Un război hibrid dus de Rusia împotriva noastră, un război hibrid pe care și Bucureștiul și Chișinăul, până acum 2 ani, au refuzat să-l recunoască, au refuzat să-l vadă. Au zis «Nu există așa ceva». Eu, în calitate de ministru al Apărării, spuneam peste tot că există război hibrid, iar ministrul de Externe al Republicii Moldova declara unui ziar din Rusia - întrebat dacă eu am dreptate sau nu - că nu există niciun război hibrid, că toate astea sunt aberații.
Iar astăzi noi avem partide în România care sunt pentru Rusia și care îmi scriu mie mesaje că poate cândva va veni timpul ca Republica Moldova să fie parte a Rusiei, că Rusia este o țară puternică. Da, eu înțeleg că sunt și oameni care au deficiențe. Însă, nu este inadmisibil ca în România să existe partide pro-ruse care au 20% în sondaje. Nu este admisibil așa ceva!
Bunicul meu de pe tată - Nichita - a murit de foame în 1947. A fost foametea organizată de Uniunea Sovietică în satul meu, care avea 2000 de locuitori. În al Doilea Război Mondial au murit 71 de oameni, iar în timpul foametei organizate din perioada 1946-1947 au murit 300 de oameni. Asta eu numesc genocid sovietic.
Dar astăzi noi avem în Republica Moldova partide care primesc bani de la Moscova, cochetează cu Moscova și vor Unirea Republicii Moldova cu Rusia. Asta înseamnă că Rusia trebuie să câștige războiul din Ucraina. Republica Moldova mai există astăzi datorită donațiilor din Occident și datorită eroismului Ucrainei, care moare și pentru noi. Așa i-am spus în 2016 lui Poroșenko și anume că problema noastră este că vecinul vostru vrea să fie vecinul nostru, iar problema Occidentului este că e miop, e orb și câteodată e și prost, fiindcă e prostit de banii lui Putin, de farmecul lui Putin și de dorința lor de a fi buni și de a-i împăca pe toți, iar Merkel a fost unicul lider european care admitea că Republica Moldova trebuie să fie stat federalizat. Merkel a colaborat separat, a discutat cu Putin și Medvedev federalizarea Republicii Moldova, respectiv un statut special pentru Transnistria, iar așa ceva nu există în niciun document internațional. Iar noi astăzi avem miopi și la București, avem miopi și la Chișinău. Iar votul de duminică, în cadrul alegerilor locale, a arătat că PAS și Maia Sandu nu au făcut față provocărilor. Votul politic a fost de 26% față de 2021, când PAS a luat în Parlament 63%. Votul politic a scăzut foarte mult. Dar asta nu înseamnă că dorința de integrare europeană a românilor din Basarabia a scăzut. Nu! Pur și simplu clasa politică de astăzi nu face față, iar Chișinăul astăzi vede un singur drum și anume spre Uniunea Europeană. Uniunea Europeană astăzi nu este o soluție. Ea poate fi dacă anul ăsta sau la anul Republica Moldova va fi acceptată, dar nu va fi. Va fi peste 10 ani, peste 15 ani, peste 20 de ani, iar Bucureștiul zice «Nu arde nimic la Chișinău. Foarte bine! Țineți-o tot așa, vă mai dăm niște bani, vă mai trimitem niște cărți». I-am spus și lui Iohannis în 2016 când am fost în vizită la el: «Domnule președinte, terminați cu podurile de flori și cu cărțile, fiindcă toate bibliotecile din Moldova sunt pline cu cărți până în tavan, dar moldoveanul când își pierde locul de muncă, nu merge la bibliotecă. Dumneavoastră să nu mergeți după lozinca 'Să aducem Basarabia acasă!'». Nu! Basarabia n-a plecat nicăieri! Basarabia acolo a rămas, iar noi trebuie să aducem România acasă în Basarabia și să înlocuim acolo în Basarabia business-ul rusesc. România trebuie să înlocuiască finanțele rusești, investițiile rusești, firmele rusești, mentalitatea rusească, televiziunile rusești. România trebuie acum să se întoarcă acasă. România trebuie să se întoarcă acasă, iar liderii României nu trebuie să aștepte indicații de la Berlin și de la Paris! Liderii României trebuie să dea dovadă astăzi că sunt lideri, dar cu părere de rău, cum spune Israel acum, că de la Golda Meir Israelul n-a avut niciun premier bărbat, așa e și în România și Europa și anume că de foarte mult timp nu există lideri. Vremurile bune au creat oameni, lideri de nimic și sper că aceste vremuri grele să creeze lideri!".
Vedeți video de la 47:30:
Conferința "78 de ani de luptă anti-comunistă în România" a fost găzduită de Casa de Cultură a Studenților din București și organizată de Fundația Iuliu Maniu-Ion Mihalache, Forumul Civic Românesc, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Asociația 21 Decembrie 1989, Uniunea Studenților din România, Fundația Ioan Bărbuș și Clubul Libertății.
