Trei pași decisivi pentru a părăsi „lumea rusă”

Am avut ocazia, când fusesem ales parlamentar, să fac parte din diferite delegaţii oficiale și civile, care indiferent de mandatul pe care îl aveau, reprezentau volens-nolens R. Moldova.

Au trecut ceva ani, dar îmi este și astăzi foarte neplăcut să descriu comportamentul colectiv și modul de a se prezenta al delegaţiilor moldovenești peste hotare. Pe lângă complexele de inferioritate, incultură și provincialism, demnitarii de stat și moldovenii de rând aveau o capacitate fenomenală de a încâlci minţile străinilor cu date false, mesaje confuze și neadevăruri despre R. Moldova, de a vorbi lucruri aproximative, de a aiuri și reproduce minciuni staliniste despre identitatea, istoria, cultura, tradiţia și limba noastră, de a se contrazice între ei faţă de străini, de a afirma chestiuni grave la adresa neamului din care se trag, fără să-și asume vreo responsabilitate pentru declaraţiile făcute într-o ţară sau alta. Ascultându-i și neînţelegând aproape nimic din spusele încâlcite și confuze ale moldovenilor, străinilor li se face lehamite și îi lasă să se clarifice înde ei ce limbă vorbesc, ce istorie au și ce sunt la origine – ruși sau români... Cu alte cuvinte, minciunile staliniste, prostia, iresponsabilitatea, spoiala și ignoranţa de acasă au fost multiplicate în „cantități industriale” pe toate meridianele globului, fără să se conștientizeze, că picătură cu picătură, se adună și se creează o opinie deformată despre R.Moldova și despre moldoveni.  

În perioada „domniilor” lui Lucinschi, Sangheli, Voronin și Dodon, delegaţiile oficiale își imitau stăpânii de la Moscova, îi tratau pe europeni de pe poziții imperiale, promovând pachetul de falsuri despre originea, limba, istoria și tradiţia românilor din R.Moldova, împrăștiind în cancelariile occidentale un surogat toxic, fabricat în laboratoarele ideologice de la Kremlin.  

Un bun cunoscut din Suedia, (ambii făceam parte din consiliul regional REC), mă ruga să-i spun adevărul despre originea, limba și istoria R.Moldova, fiindcă există multe interpretări și confuzii în lumea civilizată, de regulă, furnizate de Moscova și Chișinăul oficial. Îmi mai sugera suedezul că „ar fi deosebit de important ca ONG-urile de la voi să aibă un mesaj bazat pe adevăr, ca cei peste un milion de emigranţi moldoveni să nu răspândească minciunile propagandei rusești, ca întreaga societate moldovenească să-și asume responsabilitatea pentru prestigiul, onoarea și imaginea R.Moldova în lume”.

Fiecare dintre noi vine în lumea mare dintr-o familie, este legat de o școală, de o comunitate, de  cunoscuţi, prieteni, rude, de câţiva îndrumători și învăţători dragi, de un sat sau oraș natal, de o apă  curată sau un râuleţ, de un deal sau o câmpie, în cele din urmă suntem cu toţii legaţi de un pământ scump și răbdător, care ne ţine și ne primește în veșnicie. Ar fi un mare păcat să ajungem într-o zi să vorbim de rău lucrurile sfinte, fiindcă ele adunate împreună fac parte din credinţa și fiinţa noastră tainică și adâncă, ele ne ajută să fim uniţi și solidari, ne fac să ne simţim același neam, să avem aceiași moștenire, istorie, limbă și tradiţie, ne fac să ne simţim mândri și demni de seminţia daco-latină. Atunci, dacă facem parte din același organism, unic, din marele popor român, de ce renunţăm atât de ușor la adevăr și la oamenii care ne spun adevărul, de ce îi lăsăm pe corigenții veninoși să înșire cu nerușinare minciuni despre noi, să arunce cuvinte de ocară la adresa neamului nostru?  

Ce ar fi dacă, începând cu familia, școala și terminând cu instituţiile statului și diaspora numeroasă, am spune și apăra adevărul despre identitatea, istoria și limba noastră aici, acasă, și dincolo de frontierele R.Moldova? Credeţi că am pierde altceva decât minciuna, lașitatea și lipsa de demnitate? Sunt convins că am câștiga cu toţii, am începe să ne respectăm reciproc și am simţi în scurt timp și respectul ţărilor civilizate. Mai ales că R.Moldova încearcă să iasă din mlaștina „lumii ruse” și să ajungă în civilizația europeană și în familia UE.  

Chiar dacă întârziem teribil, timpurile noi ne obligă să renunțăm la jumătățile de măsură, folosite de guvernanții vorono-dodoniști și să spunem adevărurile până  la capăt. Nu putem pronostica viitorul și situația geopolitică din vecinătatea cuprinsă de flăcările unui război cotropitor al Rusiei agresoare.

Majoritatea parlamentară, ca și în cazul includerii limbii române în Constituție, are toate instrumentele legale să dea curs și altor prevederi, care decurg din spiritul Declarației de Independență din 27 august 1991, făcând încă trei pași decisivi, legiferând următoarele adevăruri:  

1. Moldovenii nu doar vorbesc limba română, dar sunt parte integrantă a poporului român;  

2. R.Moldova s-a constituit la 27 august 1991 pe teritoriul românesc ocupat de Rusia la 28 iunie 1940 și, în urma prăbușirii imperiului, deocamdată, până la reîntregirea națiunii, este cel de-al doilea stat românesc;

3. Intelectualitatea, academia, școala, mass-media, instituțiile statului și diaspora să se unească într-un front comun pentru a ajuta toți moldovenii, îndeosebi pe cei intoxicați de otrava minciunilor rusești, că locul tuturor cetățenilor din R.Moldova, indiferent de etnie, religie sau gen, este „ÎN SPAŢIUL ISTORIC ȘI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE”, spațiu care poartă numele sfânt de ROMÂNIA.

Recunoașterea oficială a acestor adevăruri simple aruncă la gunoi minciunile staliniste, pune capăt confruntărilor sterile și speculațiilor politico-ideologice folosite de marionetele Moscovei, ne separă de „lumea rusă” și deschide drumul real pentru integrarea deplină și ireversibilă a cetățenilor moldoveni în spațiul românesc și european, acolo unde le este Casa, Masa și Viața lor.