În ediția de marți a emisiunii #raport, realizată la Chișinău de jurnalistul Nicolae Chicu pentru publicația Podul.md, ex-deputatul Alecu Reniță, semnatar și votant al Declarației de Independență a Republicii Moldova, scriitor și jurnalist, a explicat motivele pentru care cultura rusă are caracterul unui instrument imperial, Kremlinul folosind-o pentru a induce altor popoare senzația de inferioritate culturală, respectiv pentru a le rusifica din rațiuni politice și implicit imperialiste.
La polul opus, "cultura europeană, direct sau indirect, încurajează fiecare națiune să se afirme într-un context de popoare, nu-ți va da în cap și nu-ți va spune: «Citește-l doar pe Lenin!»", a subliniat Alecu Reniță.
"Eu m-am documentat mult asupra modelelor rusești prin care ei penetrează într-un anumit spațiu străin și cum rusifică acel spațiu prin mentalități. Ei schimbă mentalitățile oamenilor, iar apoi noi ne trezim, de exemplu, că Germania e rusofilă. Ne trezim peste noapte, dacă urmărim cu atenție rețelele de socializare, că Austria, Ungaria sau chiar în țara noastră, în România, vedem că sunt foarte mulți rusofili. Unii se ascund după Bolshoi Theatre, că sunt foarte îndrăgostiți de actorie, altul e îndrăgostit de literatură. (...) Sunt instrumente imperiale. Mulți nu o să creadă și o să sară în capul meu și o să zică: «Da, dar cultura?». Da. Limba rusă este un instrument imperial, cultura rusă e un instrument imperial. Eu am făcut școală rusă și știu foarte bine, mă refer la modul în care, vorba poetului, ești furat încet. Te fură acolo unde ești tu sensibil. A, tu ești sensibil la cultură, la creație? Atunci ei te atrag pe partea asta și o să-ți arate cât este de fascinantă Rusia, literatura rusă, cultura rusă. Dar în final această atractivitate este pentru ca tu să-ți schimbi toată mentalitatea, toată sensibilitatea și să treci pe o sensibilitate imperială, pe o sensibilitate rusească. E forma pe care noi o cunoaștem, rusificarea, când moldovenilor le era rușine să vorbească în Limba Română. Nu mai zic că o numeau moldovenească... Eu am trăit acele timpuri, în anii 1970, când multor colegi de-ai mei de la universitate le era rușine că sunt moldoveni. Iar în 1972, dacă nu mă înșel, apăruse și o hotărâre a comitetului central, a Partidului Comunist, prin care, atenție, naționalitatea cetățeniei o luai la 18 ani. Cunosc colegi care la 18 ani au zis: «Eu nu vreau să fiu moldovean. Îmi scriu rus, că e ceva măreț». Adică aceste instrumente pe care le aplica Rusia, în cazul dat sovietică, erau pentru ca nouă să ne fie rușine de originea noastră, de limba noastră, să înțelegem că noi suntem foarte neînsemnați și că niciodată nu vom reuși să producem ceea ce produc ei. Și atunci tu nu aveai altă variantă... Vreo 95% din moldoveni nici nu auziseră de Lucian Blaga sau de Tudor Arghezi. Știau doar câte ceva din Eminescu, dar foarte puțin. Și ei se gândeau: «Da, e superior Sergei Yesenin». Da, evident că scrie frumos, dar aș vrea ca comunicarea mea cu cultura rusă să fie deopotrivă cum comunic cu cultura britanică, franceză, americană, niponă. Eu nu vreau ca această cultură să mă înghită și să-mi demonstreze că eu sunt foarte mic și că sunt în afara proceselor culturale. Ceea ce face cultura europeană este că, direct sau indirect, încurajează fiecare națiune să se afirme într-un context de popoare, nu-ți va da în cap și nu-ți va spune: «Citește-l doar pe Lenin!»", a zis Alecu Reniță.
Vedeți video de la minutul 10:48: