Pactul odios și consecințele nelichidate

Pentru noi, românii, al Doilea Război Mondial nu s-a terminat…

Pactul Molotov-Ribbentrop a fost declarat nul și neavenit, condamnat la Chișinău și Moskova, Vilnus-Riga-Tallin, în forurile europene, dar consecințele acestei crime, pentru poporul român, încă nu au fost lichidate.

Suntem, deja, în secolul 21. Popoarele trăiesc pe alte paliere ale dezvoltării sociale, iar noi, nimic altceva decât restanțieri ai istoriei. O națiune cu frontieră în mijlocul ei, o frontieră nedreaptă, o frontieră trasată de către Stalin, o frontieră care dăinuie în timp cu sprijinul coloanei a 5-a și a mutanților imperiului rusesc. 

Pactul Stalin-Hitler a luat cea mai perversă formă – statul Republica Moldova… 

Acest stat are la bază așa-zisa constituție, plămădită în strictă conformitate cu indicațiile venite din centrul imperial. Iar această constituție are la bază Pactul odios. Nu, nu Declarația de Independență, ci Pactul Stalin-Hitler.

Noi, deputații români din Primul Parlament, la 27 august 1991, am votat Independența față de imperiul rusesc, pentru a ne desprinde și, ulterior, folosind dreptul internațional, pentru a reveni „în spațiul devenirii”, dar nu pentru a crea un stat artificial, nedrept, care, pe parcursul celor 32 de ani, și-a demonstrat chiar și incapacitatea de a exista.

Constituția Republicii Moldova este opera Moskovei, promovată de către marii trădători – Partidul Democrat Agrar și Partidul Socialiștilor, în frunte cu Petru Lucinschi.

Primul lor pas a fost să arunce la coșul de gunoi și să ignore documentul primar – Declarația de Independență. De ce? Pentru că acolo erau specificate toate atributele identității noastre românești și descrise crimele imperiului rusesc, săvârșite pe parcursul a sute de ani, în raport cu noi, românii.

Textul constituției începe cu cele mai mari falsuri – „poporul R.M.”, „aspirațiile seculare ale poporului de a trăi într-o ţară suverană”, „continuitatea statalităţii poporului moldovenesc în contextul istoric şi etnic al devenirii lui ca naţiune” etc.

Toate aceste narative rusești își au originea în documentele de constituire a RASS Moldovenești din 1924! Tot acolo apare și glotonimul „limbă moldovenească”.

Prevederea art. 13 al constituției, care specifica că „limba moldovenească” este limbă de stat, nu putea fi dictată decât din centrul imperial rusesc.

O paranteză. Trist, dar prevederea „Limba Română” a ajuns în Constituție prin ușa din spate, nu pe cea de paradă…

Oare termenul „raion” nu ne amintește permanent de imperiul rusesc și implicit de pactul odios?

O altă „bombă cu efect întârziat”, care își face treaba, este vestita „NEUTRALITATE”. Serviciile rusești lucrează pe termen lung. Neutralitatea a fost impusă ca Republica Moldova să nu poată fi apărată de către blocul NATO, să nu devină parte a Uniunii Europene și, cel mai important, să nu revină niciodată ACASĂ.

În condițiile prezenței pe teritoriul R.Moldova a armatei de ocupație rusești, argumentul cu „Neutralitatea”, tirajat la greu de către coloana a 5-a și mutanții imperiului rusesc, este penibil. Dar prinde la cei care sunt și azi spălați pe creier de către propaganda rusească.

Republica Moldova este un stat unicat, care admite lichidarea statalității sale prin referendum. În 1994, această prevedere părea o portiță pentru lichidarea Pactului Stalin-Hitler, adică revenirea noastră în spațiul național românesc. 

Cum de au admis acest lucru serviciile de inteligență imperiale? Simplu. Toate studiile efectuate arătau supremația covârșitoare a propagandei rusești asupra adevărului istoric. Moskova știa că revenirea ACASĂ, prin referendum, este imposibilă. 

Această prevedere, mai degrabă, era pregătită pentru refacerea imperiului ruso-sovietic. Un referendum de refacere a URSS ar fi acumulat numărul necesar de voturi. Chiar și printre deputații care au votat Declarația de Independență, după 21 de ani, s-au găsit persoane care au refuzat să reconfirme votul din 27 august 1991. 

O concluzie personală. Dacă nu votam Independența față de imperiul rusesc pe data de 27 august 1991, acest act nu ar fi fost votat niciodată!

Trei parametri definesc o națiune: teritoriul național, originea etnică și limba vorbită.

Noi, românii de la Est de Prut, suntem privați de două din cele trei elemente – teritoriu național și originea etnică. 

În astfel de condiții, nu este departe clipa când vom deveni doar un teritoriu populat de niște ființe umane, care nu au origine etnică. Ori, aici, mai devreme sau mai târziu se vor dezvolta alte popoare, care țin la originea lor. 

Văduviți de originea noastră etnică – cea românească – nu avem niciun viitor. 

Suntem oare capabili să betonăm adevărul despre originea noastră etnică, să-l aducem în instituțiile de stat, în școli și licee, în instituțiile medicale și întreprinderi?

În loc de post-scriptum.

1. Fiind deputat în Parlamentul de la Chișinău, am votat împotriva Constituției Republicii Moldova, care este o emanație a narativelor imperiale rusești.

2. Pactul odios Stalin-Hitler va dăinui atât cât va exista Republica Moldova.

(Valentin Dolganiuc, votant al Declarației de Independență față de imperiul rusesc)