Ce penibil a ajuns IICCMER

care publică pe pagina sa o analiză a deciziei Înaltei Curți în cazul Ursu! În afară de semnăturile lui Deletant și Stanomir, textul este "asumat" de președintele IICCMER, de soția acestuia și de un impostor recomandat drept istoric.

Faptul că Justiția română este capabilă de ticăloșii acoperite de vorbe aparent obiective, de paragrafe și aliniate, se datorează și anticomunismului de fațadă, ascuns într-un discurs vag despre totalitarism și explicit neimplicat în scoaterea adevărului la suprafață.

De când dubleta sinistră a gemenilor Muraru - oamenii de casă ai Marelui Mut - au pus mâna pe această instituție importantă a Statului, care se află deloc întâmplător direct la urechile Primului Ministru, amintind Puterii ce se vrea democratică de abuzurile unui regim criminal, totul a luat-o în complet altă direcție.

Marius Oprea, citat în text, a fost dat afară. La fel, Gheorghe Petrov, arheologul căruia, alături de colegii lui, îi datorăm "dovezile", oasele celor care chiar au murit din pricina dictaturii proletariatului, fără să fi avut toți și mereu raporturi ostentative, publice, de adversitate cu aceasta.

Dacă tot vrea Guvernul să facă economii, acum ar fi momentul să se producă fuziunea dintre IICCMER, mă rog: ce a mai rămas din el, și Institutul Wiesel al lui Florian. De ce să întreținem pe bani publici iluzia că ne interesează crimele comunismului, când ale altor regimuri, mult mai scurte ca durată, sunt singurele importante, relevante, cu lege proprie, cu paragrafe și aliniate?

Nu ieșim nicicum din obscenitatea memorială, dar batem câmpii despre viitor, în țara vecină căzând bombele aceluiași demon. Impostura etică absolută.

Detox!