VIDEO. Teroriștii ruși, ca și „colegii” de la ISIS, vizează distrugerea patrimoniului cultural mondial. Lacrimi amare în urma avarierii Catedralei UNESCO din Odesa, pe care și Stalin a pus-o la pământ. Jurnalistă proeminentă din R.Moldova: „Generația mea e datoare Odesei, cumva. Odesa ne-a dat cărți în limba română, atunci când regimul sovietic interzicea să le avem”

„O persoană a murit. 21 de persoane au fost rănite, inclusiv patru copii.  Acestea sunt consecințele bombardamentelor teroriste de la Odesa. Rusia a vizat clădiri rezidențiale. 

Cel puțin 44 de clădiri au fost avariate, dintre care 25 sunt monumente de arhitectură. Aceasta este încă o încercare de a ucide ucraineni pașnici, de a ne șterge istoria și patrimoniul de importanță mondială. Ocupanții, ascunzându-se în spatele "ortodoxiei", au distrus Catedrala Schimbarea la Față, celebră în întreaga lume. La fel cum au făcut sovieticii în trecut, Federația Rusă distruge din nou această clădire. 

Singurul scop al rușilor este să distrugă. Al nostru este de a ne apăra țara și de o reconstrui pentru a depăși consecințele crimelor rusești. Ne vom răzbuna pentru fiecare dintre ele”, a transmis, duminică, Oleh Kiper, guvernatorul regiunii Odesa.

Un nou bilanț dat publicității duminică seară indica însă două persoane ucise și 22 de răniți ca urmare a atacurilor rusești asupra Odesei.

Atacul de duminică dimineață a fost, într-adevăr, cea de-a doua lovitură cu consecințe dezastruoase asupra celebrei Catedrale Schimbarea la Față din Odesa, aflată în patrimoniul UNESCO. 

Prima oară s-a întâmplat în anii 1930 când structura originală a fost distrusă în timpul campaniei ateiste a criminalului Iosif Stalin. Duminică dimineața, versiunea reconstruită a fost lovită în timpul unui atac aerian rusesc masiv asupra orașului. O rachetă a făcut o gaură mare în acoperiș, a prăbușit altarul și a ars mai mulți pereți.

A fost una dintre mai multele ținte vizate de ruși în orașului portuar din sudul țării, la primele ore ale dimineții de duminică. 

Școli, clădiri rezidențiale și un conac venerat din secolul al XIX-lea au suferit, de asemenea, avarii importante. 

„Aceasta este barbarie, este terorism. Cei care au făcut asta nu sunt deloc oameni", a declarat Myroslav Vdodovici, preotul principal al catedralei, în timp ce se plimba printre ruine cu o cască portocalie fluorescentă, răspunzând numeroaselor apeluri de pe telefonul mobil și îndrumând lucrătorii de urgență spre locurile unde mai erau dărâmături de îndepărtat, scrie The Guardian care are corespondent la fața locului.

„Am fost unul dintre primii oameni care au ajuns aici, pentru că am fost anunțat atunci când s-au declanșat semnalele de alarmă. A fost o lovitură directă, chiar în zona altarului", a spus el.

În ciuda pagubelor inestimabile, părintele Vdodovici, încearcă, înconjurat de ruine, să-și păstreze optimismul spunând că poate catedrala în care a lovit racheta rusească a apărat astfel clădirile rezidențiale din apropiere care au suferit unele pagube, dar cel puțin nu au înregistrat victime. 

„În acest fel, putem spune că catedrala a salvat vieți", murmură el.

Jurnalista Alina Radu, directoarea publicației Ziarul de Gardă din R.Moldova are propria poveste impresionantă despre Odesa, din perioada de dinainte de 1990 când regimul sovietic le interzicea românilor accesul la cărți în limba maternă. Le putea procura însă din librăriile din Odesa. 

Redăm mai jos emoționanta postare de pe pagina de Facebook a jurnalistei, cu mențiunea că inclusiv Catedrala Mitropolitană din Chișinău a fost construită după modelul catedralei din Odesa: 

„ODESA MEA - CĂRȚI ȘI SÂNGE

Generația mea e datoare Odesei, cumva. Odesa ne-a dat cărți în limba română, atunci când regimul sovietic interzicea  să le avem. 

Până în anii 90 la Chișinău nu se vindeau oficial cărți în limba română, în grafie latină. Erau interzise. Maxim ce puteai găsi - vreo carte românească de bucate la secțiile de limbi internaționale din librării. În rest - doar cărți în limba rusă, sau în "moldovenească" cu grafie rusească.

Singura posibilitate să găsești cărți în limba română erau librăriile din Odesa. Dar nu puteam lipsi de la facultate cu un asemenea scop, căci și așa aveam probleme destule. 

O soluție era, totuși. Donam sânge și primeam două zile libere, pentru care nu trebuia să spui la decanat cu ce te-ai ocupat. De dimineață eram primele la Stația de Transfuzie, cu Lilia Bicec. Donam, primeam certificatul, 3 ruble și o ciocolată.

Peste câteva minute eram în primul tren spre Odesa. O luam direct spre librăria de pe strada Deribasovskaya (strada denumită în cinstea lui Hose de Ribas, fondatorul portului Odesa).

E un sentiment absolut special să ai în față rafturi de cărți în limba română, să le răsfoiești și nimeni să nu ți le ia din mâini. Poate ne vor înțelege greu cei care nu au trăit niciodată acest sentiment - interdicția totală de a avea cărți în limba ta.

Ne încărcam gențile, apoi hăuleam pe străzi, căutam locurile pe unde trecuse Eminescu, coboram și urcam treptele Potemkin, respiram briza mării, mâncam ciocolata primită pentru donația de sânge și ne simțeam ca niște evadați din închisoare care s-au pricopsit cu o comoară: cărți în limba română.

Mai târziu, cărțile celea au ocupat un loc special pe raftul familiei, erau cărțile obținute cu propriul sânge, cărate de niște anemice de la Odesa. 

Lilia Bicec, când scăpăm de războiul rusesc, să donăm niște sânge, poate chiar la Odesa, si să mai tragem o raită prin librăriile de acolo. Eu am să urc treptele Potemkin de 2 ori”.

Imagini: Photo: Kostiantyn Liberov și Vlada Liberova / Telegram Oleh Kiper