Tot ceea ce trebuie să știți despre dominația rusiei în Africa / Anna Neplii

Jocurile favorabile moscovei pe care le fac astăzi țările africane sunt o urmare a deceniilor de activitate fructuoasă desfășurată pe continent mai întâi de uniunea sovietică și apoi de rusia. 

Potrivit Institutului Gallup pentru cercetarea opiniei publice, media în toată Africa, în anul 2021, de aprobare a autorităților ruse era de 42%. Asta în timp ce în lume, indicatorul în cauză se menținea la aproximativ 33%.

Lupta pentru Africa durează de mai bine de 70 de ani, dar consolidarea influenței ruse s-a produs treptat și a avut condiții prealabile favorabile.

În timp ce întreaga lume era ocupată cu reconstruirea arenei geopolitice după al Doilea Război Mondial, moscova începuse să-și concentreze eforturile pe întărirea legăturilor externe cu țările africane ce manifestau deja o deschidere către comuniști. 

Cu toate acestea, propaganda uniunii sovietice a fost eficientă nu datorită conținutului său, ci datorită fondului pe care s-a bazat. rusia nu avea propriile colonii în Africa, spre deosebire de țările occidentale. Prin urmare, pentru ca propaganda sovietică să fie eficientă, a fost suficient să fie scos în evidență rasismul Statelor Unite și colonialismul altor țări.

În timpul lui Nikita Hrușciov (50-60), s-a investit substanțial în furnizarea de educație sovietică oamenilor din Africa. De exemplu, în 1960, urss a fondat Universitatea Prieteniei Poporului, care doi ani mai târziu a primit numele politicianului congolez ucis Patrice Lumumba. La Universitatea cu pricina, pe lângă materiile de specialitate, studenții au fost nevoiți să studieze și discipline comuniste. Mai mult, pregătirea lor a fost finanțată integral de uniunea sovietică.

În aceeași perioadă, postul de radio "Radio moscow" a început să difuzeze în 11 limbi africane. Conținutul difuzat se referea în principal la evenimentele din uniunea sovietică. uniunea sovietică a furnizat totodată materiale de propagandă tipărite pe continent.

De exemplu, în 1976, un avion plin cu pamflete cu discursuri ale secretarului general de atunci Leonid Brejnev a fost trimis în Angola. Au fost trimise și cărți scrise de Vladimir Lenin.

Pe de altă parte, după prăbușirea urss, moscova a fost prea ocupată să rezolve problemele interne și să manifeste forme de agresiune împotriva țărilor vecine ce căutau să fie independente de federația rusă. Prin urmare, în următorii 10-15 ani, federația rusă a folosit Africa drept platformă pentru afaceri - multe armate și industrii africane depindeau de bunuri și echipamente rusești.

Institutul Internațional pentru Studiul Păcii din Stockholm a publicat informații conform cărora rusia a furnizat arme către 28 de țări africane între 1991 și 2014. Valoarea reală a armelor vândute a fost de 11% din valoarea totală a tuturor exporturilor de arme rusești. Astfel, țările din Africa erau mai dependente de rusia decât era rusia de nevoia de a face comerț cu acestea. 

Însă, în 2008, kremlinul a pierdut pe frontul informațional după declanșarea invaziei asupra Georgiei. Prin urmare, rusia a început ulterior să investească mai activ în rețeaua de radiodifuziune russia Today, destinată publicului străin. Au fondat și un serviciu de radiodifuziune în limba arabă, ceea ce a permis diseminarea propagandei în Africa de Nord. Influența propagandei ruse a crescut semnificativ odată cu începutul războiului ruso-ucrainean în 2014. În acel an, oficina de propagandă Sputnik, care a vizat Africa de Sud, a început să funcționeze. 

Drept urmare, când a fost introdusă pe ordinea de zi a Adunării Generale a ONU o primă rezoluție privind războiul ruso-ucrainean, care a cerut, printre altele, ca pseudoreferendumul din Crimeea să fie considerat invalid, 24 de țări africane s-au abținut de la vot, iar două au votat împotrivă. Per ansamblu, a reieșit că 53% dintre țările continentului african nu au susținut rezoluția.

Ulterior, în 2017, russia Today a lansat o campanie de publicitate în limba franceză, iar în câteva luni și-a mărit audiența în țările francofone din Africa.

În urma a nouă luni de muncă, centrul de cercetare al Ministerului francez al Apărării a identificat 622 de site-uri care au lucrat în interesul rusiei.

Odată cu apariția în Africa a PMC Wagner și a altor structuri deținute de Evgheni Prigojin, poziția federației ruse s-a consolidat. 

Organizațiile conduse de Prigojin au îmbogățit propaganda rusă cu noi instrumente de influență. Unul dintre instrumente constă în fermele de boți. De exemplu, la începutul invaziei rusești la scară largă asupra Ucrainei, structura lui Prigojin a creat mii de conturi de Twitter. O parte dintre ele au fost manageriate de roboți complet automatizați, iar cealaltă de oameni reali. Pentru un observator din afară, părea că africanii erau extrem de activi în sprijinirea rusiei.

Activitatea de vârf a fermelor de boți s-a produs în timpul reuniunii Adunării Generale a ONU. În cadrul acestei întruniri, statele membre au aprobat o rezoluție prin care s-a solicitat retragerea trupelor ruse din Ucraina. 

Următorul instrument adus în scenă de structura lui Prigojin a constat în spargerea conturilor oamenilor reali, de pe care s-au distribuit ulterior mesaje pro-kremlin. The Record a publicat un articol pe 6 iulie conform căruia conturile rezidenților nigerieni au fost sparte masiv.

De asemenea, hibridizarea a reprezentat un alt instrument. Canalele de propagandă răspândesc anumite teze, dar rămân mereu în lumea virtuală. De exemplu, Proekt a publicat un articol în 2019 conform căruia structura lui Prigojin a susținut simultan opt candidați la alegerile prezidențiale din Madagascar din 2018.

În plus, Russia Today și Sputnik și-au diseminat propaganda prin posturi de radio, ziare sau afișe tipărite, respectiv chiar prin desene animate. De pildă, a fost creat un desen animat în care un parașutist wagnerian vine în ajutorul africanilor în lupta împotriva șobolanilor francezi.

Din această cauză, pentru Ucraina, zona africană este una dintre prioritățile diplomației economice. În 2020, acest lucru a fost chiar declarat în Strategia de Securitate Națională.

Însă, ar trebui luate în considerare o serie de nuanțe în diplomație, în special diplomația civilă. Statele africane sunt independente și suverane. Ele pot colabora cu oricine doresc. Sarcina Ucrainei este de a demonstra consecințele negative ale cooperării cu federația rusă, în special în sfera informațională: distrugerea discuțiilor democratice în societate, radicalizarea și suprimarea minorităților.

Tot în Africa, există probleme de actualitate cu privire la crimele de război wagneriene din Mali, Republica Centrafricană și alte țări africane. Adesea, ele nu primesc suficientă atenție, deoarece sunt cantitativ mai puține decât crimele rusiei împotriva Ucrainei. Cu toate acestea, atragerea unei atenții suplimentare asupra acestor fapte va permite Ucrainei să câștige eventual un public mai favorabil.

Sursa imaginii din deschidere: Malin Fezehai / The New York Times