Mila

nu este un act nici de dreptate și nici o gratuitate monetară, nu te califică și nici nu îți confirmă o calitate, nu te ridică și nici nu te menține în fruntea unui grup de oameni, nu poate fi arborată și nici monogramată pe colțul batistei. 

Dacă suferi o nedreptate, repararea acesteia nu este un act de milostenie, ci de dreptate nemiloasă față de cel care ți-a cauzat răul, care a umblat să îți ia viața sau să te alunge din umbra smochinului tău pentru a se instala el. Altminteri, conjuncturală și la rigoare negociabilă, cumpărabilă sau de vânzare, dreptatea primită din milă este absența justiției la care aveai oricum dreptul prin legea pozitivă și cea universală a umanității din care ne revendicăm cu toții. 

Nu este nici gratuitate, pentru că mila nu este un bancomat fără PIN și nici un restaurant fără notă de plată. Cine dăruiește, practicând gratuitatea, trebuie să o facă din banii proprii și, important, din respect. Nu din milă. De milă, la urma urmelor, trăiesc mulți câini și pisici pe lumea asta. Milostenia lui Dumnezeu este altceva decât doar empatia învingătorului, a celui mare față de cel mic, a celui tare față de cel slab. Este darul care nu așteaptă mulțumire, recunoștință și voturi, așa cum este și generozitatea Creatorului inclusiv față de cei care, sănătoși și bogați, cred că nici nu au nevoie de ea. 

Mila nu este o calificare la locul săvârșirii ei, eventual cu presa după tine, nici nu are la capăt o diplomă, o dovadă. Dacă ar fi doar atât, numele ei ar fi interesul, solidaritatea trucată, emoția vicleană, umanismul de fațadă și jocul de imagine. După un act de binefacere izvorât din mila reală, vindecător, Domnul respinge consecvent și ferm osanalele și proclamarea Lui ca adevărat Mesia. El nu se află, prin Întruparea în istorie, în campanie electorală. Nu vrea să uimească pe unii și să îi înrobească destinal pe alții pe durata „mandatului” veșniciei reînnoit secol după secol.

Mila nu te propulsează și nici nu o poți invoca pe post de argument tare, suficient și evident, de a nu fi deranjat, schimbat sau trimis la plimbare. Mila te smerește, conștiința că nu dai de la tine, chiar dacă, rar, împarți din ale tale, spunându-ți că asemeni ție, la fel de discret, anonim chiar, Dumnezeu însuți (te) daruiește. Nu am văzut până acum oameni miloși cu adevărat, cinstiți sufletește, care să bată cu pumnul în masă pentru interesul lor din afara circuitului filantropic. A, ba da, pe unul, la Bănceni. Probabil că or mai fi și alții.

În fine, cu mila nu poți ieși la parade și marșuri decât cu prețul de îi transforma pe „beneficiari” într-un umilitor și jalnic car alegoric, dacă nu, direct, într-un cinic cortegiu funerar. Sigur, și-au făcut și își vor mai face tot felul de oameni politici fundații umanitare, vor avea contabilități paralele, situri și își vor pune siglele pe pungi. La polul opus, vor fi și unii, nu foarte mulți, mai ales antreprenori, care au sau vor avea la rândul lor asociații și fundații, vor da burse, vor încuraja și capitaliza pe cei merituoși, dar nu vor face asta din milă, ci din rațiunea iubirii de patrie, investind bani curați în viitorul ei mai teafăr. 

Doxa!