Preotul influencer

este o formulă idioată precum majoritatea influencerilor înșiși: oameni care își exhibă idiosincraziile, plăcerile culinare, vestimentare, care își dau cu părerea despre orice și oricine. Modernitatea crepusculară a găsit prin influencer răspunsul la tipologia pe care a urât-o cel mai mult și pe care o cenzurează necontenit, până acum: modelul. De la Sfânt la cărturar, de la omul cinstit la cel talentat. Și mai ales Modelul absolut: Hristos. 

În lumea noastră clericală, pentru a da bine, unii folosesc termeni și formule care se doresc actuale, dar care îi demască drept ceea ce de fapt sunt: impostori, adică utilizatori fără să gândească ai cuvintelor. În afară de chestia cu preotul influencer, se găsesc unii să scrie sau să grăiască despre secularizare, înțeleasă sistematic aiurea, despre însăși modernitate sau, cum am citit recent într-o listă de titluri de viitoare teze de doctorat, despre "îndemnurile la reziliență ale Sfântului X". 

Da, poți folosi termeni la zi, cum o fac frecvent și eu, rupând monotonia limbii de lemn și introducând un benefic și clarificator efect de surpriză, de punere pe gânduri. Dar cu o condiție obligatorie: să știi din ce context ai luat cuvântul și în ce context îl plantezi. Altminteri ești fix ceea ce am aflat deja: influencer. 

Doxa!