Simboluri ale veşniciei noastre

Ca un cântec de lumină şi veşnicie, ca o lecţie de demnitate şi statornicie, ca un testament pentru trecut, prezent şi viitor sunt rândurile din „Cântarea României” a cărturarului basarabean Alecu Russo adresate Patriei şi fiecăruia dintre noi:

„Care e mai mândră decât tine între toate ţările semănate de Domnul pe pământ? Care alta se împodobeşte în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate?”

O dragoste neţărmurita, chiar mistică faţă de pământul strămoşesc şi faţă de frumuseţile copleşitoare ale naturii spaţiului carpato-danubiano-pontic, izvorăşte din fiecare baladă populară sau operă a înaintaşilor noştri. Chiar legenda descălecatului Moldovei e plină de descrieri ale frumuseţilor sălbatice prin care trecea Dragoş-Vodă şi suita sa, trezind din liniştea milenară turmele de zimbri fioroşi şi de cerbi uriaşi. Zimbrul, un animal de legendă, care se simţea stăpân absolut pe întinsurile de la Carpaţi şi până la Nistru şi Dunăre, a urcat şi a rămas în stema Moldovei ca un simbol al unităţii, libertăţii şi independenţei ţării. Cioplit în piatră şi aşezat în stemele cetăţilor de la Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Alba, Chilia, Neamţ, Suceava zimbrul a rămas să dăinuiască şi să vieţuiască în istoria medievală şi contemporană a neamului românesc din arealul geografic al Moldovei istorice. Chipul său mândru, frumos şi uriaş se identifică în memoria colectivă cu măreţia şi bogăţia patrimoniului natural al românimii de pe crestele de Est ale Carpaților până dincolo de luncile mănoase ale Nistrului.

(Foto A.R.: Vedere a Nistrului de pe stâncile milenare de la Socola)

Ca o emanaţie şi continuitate a patrimoniului natural, în spaţiul carpato-danubiano-pontic a fost creat şi un patrimoniu cultural şi spiritual de o mare originalitate şi varietate artistică. Domnitorii Moldovei, cu o credinţă nestrămutată în neamul românesc şi în puterea lui Dumnezeu, au ridicat biserici şi mănăstiri, cetăţi şi ziduri de apărare, sate şi oraşe, şcoli şi muzee care au stat la temelia ţării şi continuă să genereze valori inconfundabile ale spiritului creator naţional. Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost şi rămâne gloria întruchipată a Moldovei istorice şi a întregului neam românesc. Cu crucea ridicată mai sus de coroana voievodală şi cu sabia neruginită, Ştefan cel Mare şi Sfânt rămâne o prezenţă constantă în creaţia populară, în credinţa strămoşească şi în statornicirea unității românești și a dreptăţii pe nedreptăţitul pământ al Moldovei. 

Oriunde aţi avea norocul să fiţi, la Nord sau la Sud, la Est sau la Vest, la Nistru sau la Dunăre, frumuseţea patrimoniului natural împletită şi combinată armonios cu creaţiile sublime ale unui popor cu un rafinat gust artistic, o să vă convingă de bogăţia şi frumuseţea fără de pereche a unui patrimoniu comun generat de natură, de geniul creator românesc şi de spiritul uman universal.