Când vine vorba de învățământ, politicianul român se poartă ca bețivul satului care sparge banii pe băutură și păcănele

Hai să ne uităm la învățământ ca la un proces de producție: materia primă (copiii) prelucrată de niște meseriași (profesorii) care scot un produs finit (adultul/ cetățeanul). Nu e 100% așa, dar putem privi procesul și din unghiul ăsta.

Întrebare de economie politică: ce se întâmplă cu un proces de producție și cei implicați în el când scade accesul la materia primă? Exact: menținem vechiul proces de producție fără să-l modificăm, mărim salariile tuturor și ne rugăm la Dumnezeu să fie bine.

În altă ordine de idei, când vine vorba de învățământ politicianul român se poartă ca bețivul satului care sparge banii pe băutură și păcănele, iar când trece pe lângă birt fiu-său (premiant în ciuda tuturor șanselor) începe să zbiere ce dăștept e Niculae și că seamănă cu el, deși tot satul știe că ăla mic merge la școală îmbrăcat din banii trimiși de mătușă-sa plecată la muncă în Italia.