Panglici șovine

Regretatul scriitor și jurnalist basarabean Nicolae Dabija (veșnica sa pomenire!) este mai actual ca niciodată prin textele sale, unde rămâne viu și vizionar, așa cum îi șade bine unui gigant al Mișcării pentru Renașterea Națională din teritoriile românești de la Est de Prut. Motiv pentru care Podul.ro publică unul dintre textele sale esențiale (”Panglici șovine”), pe care maestrul l-a publicat în revista ”Literatura și Arta”, la 8 mai 2014. Așa cum veți remarca, editorialul pare a fi scris zilele acestea:  

În aceste zile, Chişinăul e plin cu panglici negru-oranj. 

– De ce le purtaţi?, îi întreb pe doi moldoveni, care au şters-o de la mitingul lui Dodon ca să bea o bere.

– Pentru că a purtat-o şi Sfântul Gheorghe, îmi răspund ei plini de evlavie. 

Când? Unde? Nu ştiu bieţii (sau beţii) de ei. 

Când le spui că e a „nesfântului” Stalin, nu te cred. 

Ruşii ştiu să împodobească cu sfinţenii toate nesfinţeniile lor. 

Cu această cordică prinsă la piept, ei au făcut cele mai abominabile crime. Sergentul, ajuns general, Gh. Blohin a împuşcat cu mâna lui 10.000 de deţinuţi. La paradele militare purta cu fală această cârpă stropită cu sânge nevinovat. 

La mitingul lui I. Dodon din 1 mai, aproape toţi participanţii şi-au prins la piept panglicile vopsite în culorile gândacului-de-Colorado. La marş a fost prezent şi un deputat din Duma de Stat a Federaţiei Ruse, Oleg Paholkov, care a spus de la microfoanele instalate în scuarul Operei Naţionale, ca să argumenteze de ce locul Republicii Moldova e-n Uniunea Euroasiatică: „Мы, славяне, должны держаться вместе!” („Noi, slavii, trebuie să ne ţinem împreună!”). Cel mai tare l-a aplaudat dodonel, care e gata să se declare slavon, rus, Iuda, adept al Uniuni Euroasiatice a Gulagurilor, numai să mai capete o funcţie în stat. Panglica neagră-oranj, pe care o arborează ostentativ, ar trebui să-i sublinieze castitatea sa politică, ca şi cum n-a stat ani suficienţi scufundat până peste creştet în conţinutul din nujnicul comunist. 

Televiziunile ruseşti îl arată în aceste zile şi pe Patriarhul Kirill al Rusiei cu un fir de panglică neagră-oranj prinsă deasupra odăjdiilor.

El le-a cerut credincioşilor să se roage pentru ca nimeni „să nu poată distruge Sfânta Rusie”. Preafericitul i-a avut în vedere pe ucraineni (poate, şi pe moldoveni), care sunt atacaţi de bande de cetăţeni ruşi, toţi cu panglicile lui Stalin la rever, cu kalaşnikov, iar pe alocuri – cu tancuri. 

Pe un mercenar cu cagulă un corespondent îl întreabă de unde şi-a procurat mitraliera. 

– De la Privoz (talciocul din Odesa). 

– Dar tancul?

– Tot de acolo. 

Nici preoţii noştri nu-s mai breji.

Unele feţe bisericeşti sperie credincioşii că, dacă intrăm în Uniunea Europeană, vom fi puşi să trecem cu toţii la catolicism.

La Răzeni mi s-a vorbit despre o învăţătoare care-şi zice Maria Ivanovna, ce-şi poartă panglica la şalincă şi care trece de la casă la casă şi le spune consătenilor că, dacă vom intra în Uniunea Europeană, aceasta îi va pune pe moldoveni să se căsătorească bărbaţi cu bărbaţi şi femei cu femei.

– Nu mai vreau în uniunea ceea cât lumea!, zice câte-un moş speriat. Cum să mă însor eu cu Vasile sau cu Gheorghe, când am baba mea?!

În această campanie de dezinformare Federaţia Rusă investeşte sume mari de bani. Ea ne vrea cu orice preţ sclavi (slavi!) în Uniunea ei. 

Dar mai mult decât preoţii şi profesorii rătăciţi mă întristează comportamentul degradant al artiştilor noştri. Ansamblul „Millenium” al domnului Volodea (care-şi zice în România Vlad) Gorgos le-a cântat dodoniştilor la manifestarea din unu mai, cu panglicile ocupanţilor prinse la piept, cum o făcuse anul trecut (la 9 mai) Cristina Scarlat, eurovisionista, şi alţi interpreţi, care declară mereu că ei „nu fac politică, ci artă”. A le cânta din drâmbă celora care ne-au împuşcat, deportat, umilit părinţii şi bunicii şi a cânta cântecele plutoanelor de execuţie înseamnă oare a nu face politică? Mă îndoiesc, de asemenea, că astfel de prostituare artistică poate fi numită artă. 

Importanţii noştri interpreţi neînsemnaţi cred că Federaţia Rusă se reduce la Festivalul „Russkii Bazar”, care s-ar desfăşura zilnic şi care le-ar da câte 2-3 premii pe săptămână. Dar – păzea, dragi artişti! – uitaţi-vă ce se întâmplă în Ucraina, unde în regiunile sud-estice mitralierele lui Putin trag şi-n artişti, unde – la Ialta – e ameninţată Sofia Rotaru, unde – la Simferopol – sunt arse cărţile lui Taras Şevcenko şi Lesea Ukrainka şi unde sunt interzise toate programele televiziunii ucrainene şi ale radioului ucrainean cu tot cu cântece. 

Se spune despre Hitler că-şi iubea mult buldogul, pe numele lui Hans, şi era gata pentru el să extermine milioane de oameni. 

Îl văd de la o vreme şi pe Putin cu un căţel în braţe, pentru care e gata să ocupe Crimeei, Transnistrii, Finlande…

La diversele sancţiuni din partea comunităţii internaţionale, care sunt în primul rând de ordin moral, acest individ obraznic are unul şi acelaşi răspuns: „Ничего они нам не сделают. Мы переживем. Посмотрим кто кого” („N-o să ne poată face nimic. Vom trece şi peste asta. Vom vedea până la urmă care pe care”).

Din scenariile Moscovei fac parte invadarea Transnistriei, de unde îi va fi uşor să ajungă la Chişinău. Unde, speră Dodon, va veni armata a 14-a să-l pună pe el preşedinte al republicii. 

Păcat de unii politicieni că, dorind cu tot dinadinsul să pună mâna pe putere, devin idioţi fără să-şi dea seama!

(Nicolae DABIJA / Literatura și Arta, 8 mai 2014)