Mutanții

Ori de câte ori scriu ceva deloc flatant despre Maia Sandu, dar cât se poate de real, îmi sar în cap ultrașii ei din România și aiurea. Că de ce le beștelesc ”icoana”, dom’le, că ea e un exemplu pilduitor de bun simț, de pro-europenism și de profesionism (se invocă multe ”isme” de-astea pe plus). Asta se explică și prin faptul că cel puțin două site-uri zise ”quality” din România au primit sume importante de euroi (via Martin Sieg, consultantul german al Maiei), în urmă cu ceva timp, pentru a-i gonfla ”icoana” (cândva voi scrie despre asta, ca să știm cine cu ce se ocupă în timp ce insistă că face ”presă independentă” și că nu ar avea contracte cu ”politicieni”, dar se îndoapă prin intermediul ONG-urilor de la curte). E o vreme pentru toate. 

Iată-i, mai jos, pe numiții Maia Sandu și Igor Grosu (tandemul de diamant al PAS) cum depun flori la așa-zisul memorial sovietic ”Eternitatea”, comemorându-i fățiș și fără pic de rușine pe criminalii ruși care au dezmembrat România, care ne-au genocidat, ne-au adus temnițele, lagărele de exterminare, Foametea și deportările în Siberii de gheață. 

Oare în ce sistem de referință e acceptabil să te pretezi la o astfel de monstruozitate putinistoidă, din interese politice personale, în timp ce trupele rusești săvârșesc crime de război (la fel ca în anii ‘40) în Ucraina vecină? Ce oameni de nimic ar face asta, cot la cot cu rusofilii care organizează zilnic proteste anti-Maia Sandu și anti-PAS? Cu ce vă deosebiți unii de ceilalți, mutanților? (Pentru acuratețe: memorialul ”Eternitatea” e alcătuit din niște kalașnikoave uriașe de cărămidă dispuse în formă piramidală și reprezentând kalașnikoavele care ne-au ucis părinții și bunicii. Această abominație ar trebui demolată cu buldozerele). 

P.S. Lăsați-mă cu ce au făcut Maia și Grosu în privința oficializării limbii române. Au făcut-o doar de dragul lor, din interese electorale meschine, ca să nu dispară ei și PAS pe fundalul prăbușirii în sondaje. Țintele au fost electoratul unionist (de aproape 40%, asta dacă excludem marea Diasporă, care e pro-România și pro-Vest) și banii României. Readucerea limbii române Acasă e o luptă de aproape 200 de ani, o bătălie pe viață și pe moarte în care s-au sacrificat sute de mii de români. Fără răstignirea și sângele lor – vărsat pentru un deziderat istoric, Unirea, nu pentru un scor la alegeri –, astăzi nu ar mai fi vorbit nimeni româna între Prut și Nistru. Or tocmai pe ucigașii acestor români i-au comemorat ieri Maia și Grosu.   

Dar există speranță, dragilor! Iată, mai jos, o imagine cât 1000 de cuvinte. O fetiță afișează drapelul României la Chișinău, sub cerul de plumb, în timp ce lumpenii Rusiei se scurg prin orașul nostru, comemorându-i pe criminalii ruși care au dezmembrat România și au săvârșit un amplu genocid pe ambele maluri ale Prutului. Copila aceasta mi-a înseninat ziua.