Iohannis și diversitatea de gen. Dacă nu putem gândi cu capul la nivel UE/NATO, cum o fac de pildă polonezii, noi oferim cu entuziasm fundul?

Legile educației moșmodite la Cotroceni mai aduc în fața opiniei publice prevederi nu doar discutabile, ci profund revoltătoare. Se insistă neabătut cu diversitatea de gen și, în plus, se demască "dogmele religioase" care ar face sau drege. 

Legat de gen, o întrebare simplă din public: ne cer UE și/sau NATO chestiunea aceasta? Dacă nu o prevedem, pățim ceva? Se măresc dobânzile împrumuturilor externe, se retrag efectivele militare străine, ies de bună voie de pe piață firmele austriece, nu mai este lăsat TAROM să aterizeze pe alte aeroporturi, se scumpește brusc carburantul și ne prăbușim într-o inflație istorică? Dacă nu a fost, de fapt, condiție pentru aderarea la UE și apoi la NATO - cum mințeau tot felul de activiști care vorbeau despre "blocarea" integrării -, a ajuns între timp o condiție de a rămâne? Sau și de data aceasta îmbrățișarea tâmp-stupidă a unei agende lipsite de organicitate și oricum în răspăr cu adevăratele urgențe societale de la noi camuflează lipsa de perspectivă a clasei politice? Adică, pe șleau: dacă nu putem gândi cu capul la nivel UE/NATO, cum o fac de pildă polonezii, noi oferim cu entuziasm curul?

Legat de "dogmele religioase", nu mai este prea multe de discutat. Ministra trebuie să își dea demisia imediat. Își asumă Președinția și Guvernul lezarea fundamentală a întregului corp social-religios al României de azi? Cum este posibil ca un membru al executivului, trimis acolo cu asâna de încă în funcție președintele republicii, să folosească într-o propunere legislativă, asumată ca atare, un limbaj și un conținut ideatic demn de anii prigoanei ateismului la adresa religiei? După ce ne prostituăm cu trupul, să ne vindem, cât mai simplu spus, și sufletul? 

Că tot vorbesc unii despre pericolul extremismului în politica noastră, iar un politruc debil face ordine în doctoratele onorifice acordate în anii dictaturii, dar nu suflă o vorbă despre cele în vigoare, în plată și prestigiu, ale celor din tagma lui - să nu se mire nimeni, chiar deloc, neavând niciun alibi, dacă în timpul următor harta electorală o să arate altfel. Nu este nici amenințare și cu atât mai puțin șantaj, ci o constatare de bun simț: când cei puși să ne reprezinte au timp și grijă doar pentru interesele lor, oricine va promite contrariul va avea de câștigat. Mai devreme sau mai curând. 

În fine, în general și la grămadă, pentru interni și externi: în plin război la doar o aruncătură de rachetă, bruiați zilnic de propaganda putinistă a luptei dintre virtute și păcat, dintre firesc și pervers, dintre acum sau niciodată, inclusiv cu eventualul preț atomic, a o ține langa cu teme care privesc ultraminoritățile - per se respectabile și demne ca oricare altă existență umană în care, teologic, se află chipul lui Dumnezeu, fie și de nerecunoscut -, sfidând majoritatea cu politici ecoideoautosinucigașe, cu date fixe la care minunile tehnologice trebuie să funcționeze deplin, cu prețuri ridicate la energie și cu o putere de cumpărare scăzută, probabil aflați la câteva ore distanță de o criză financiară globală, a face din pat altarul democrației, locul privilegiat unde se joacă libertatea, reprezintă o supremă și înfricoșătoare dovadă de sifilis politic.

Sculamentul ideologic în plină răspândire acum este grav ca toate bolile contagioase pe vreme de conflict: sunt măcinate trupele în spatele frontului, scade forța de reacție și victoria se dă huța-huța pe o muchie din ce în ce mai scuțită. În plus, mai grav chiar, boala cuprinde populația civilă, efortul de reconstrucție de după măcel urmând să dureze mai mult, atât de mult încât, manipulată întârzierea și exploatată așteptarea neonorată, apar elementele unui nou conflict. Motiv, privind la acest tablou, să exclami precum un mare orator, bărbat de stat, șef de partid și democrat feroce:

Bă...... p.......ă......a!

(În maghiară, traducerea acestei formule ar ocupa două rânduri pline.)