Din 1992 și până în prezent, R.Moldova este ținta unor invazii rusești succesive. Asta fără a mai invoca invaziile și ocupațiile la fel de rusești ce s-au tot succedat înaintea acestor ultimi 31 de ani, de-a lungul secolelor. Cu efectele cunoscute.
În ‘92, invazia s-a făcut cu ajutorul războiului rusesc convențional, care a dezmembrat gubernia și a spulberat posibilitatea ReUnirii legitime, istorice, firești, cu România. Evident, războiul convențional a fost pregătit prin declanșarea unui război hibrid, care nu doar că nu s-a încheiat după încetarea celui convențional, dar continuă și în zilele noastre, după mai bine de trei decenii, intensificându-se de la o zi la alta. E același vechi război, rețineți. Iar ținta suntem noi.
După cea mai recentă invazie prin război convențional (1992), s-a reluat invazia politică rusească (boală străveche în stânga Prutului), vechile cadre sovietice (Lucinschi / Voronin) fiind propulsate în vârful guberniei de lângă România (deopotrivă cu agenturile aferente). Fiindcă orice dictatură ”responsabilă” știe cum să-și construiască și să-și controleze așa-zisa opoziție, Iurie Roșca și agentura sa au deturnat și au compromis cumplit mișcarea unionistă. Oamenii se compromit sau pot fi compromiși, însă nu și idealurile – amintiți-vă asta, fiindcă așa s-a ajuns aici.
O vreme, la putere s-au tot succedat comuniștii și socialiștii, dar asta numai pentru a se acredita falsa impresie că ei ar fi cumva diferiți, când, în realitate, au fost și au rămas o apă și-un pământ, fiind coordonați din același loc al beznei. Adică de la Kremlin. Împreunările au fătat abominații bipede. Așa au apărut alde Dodon, Greceanîi, Ceban, Șor ș.a.m.d.. Agenți și reeducați ai întunericului.
Invazia politică a fost urmată de ceea ce am putea numi invazii succesive ale infractorilor ruși. De la separatistul Igor Smirnov (vechi agent KGB) până la Veaceslav Platon, generații întregi de infractori-agenți ai Rusiei și-au făcut de cap în teritoriile românești dintre Prut și Nistru. Pentru neofiți, amintesc că Slava Platon (gagiul FSB-ist al la fel de FSB-istei Natașa Morari) este un specialist în dezastru economic organizat pe care serviciile secrete rusești l-au tot folosit pentru a falimenta sistemele bancare din fostele republici sovietice.
Pe de altă parte, dintotdeauna, așa-zisa Transnistria a fost o gigantică gaură neagră a corupției rusești care suge la propriu R.Moldova, ramificându-se monstruos în stânga Prutului, unde susține numeroase scheme de corupție, contrabandă și criminalitate organizată. Ca o paranteză: e pur și simplu de noaptea minții să spui că tu lupți împotriva corupției când Transnistria reprezintă corupția cu majuscule, iar tu o subvenționezi, pompând astfel bani publici în separatismul rusesc. Pe lângă faptul că e îngrozitor să faci așa ceva, indiferent de unghiul în care ne-am raporta la speță.
Invazia ”mediatică” rusească (adică propagandistică) e o altă chestiune străveche. De aceea ar fi mai corect să vorbim despre invazii – cu rușii cam totul e de rău și e la plural. Spațiul informațional al R.Moldova e, de ani și ani, o zonă predilectă de spălare a creierelor – asta cu foarte puține excepții notabile. Că Rusia avea cel puțin 5 televiziuni rusești oficiale ce activau în R.Moldova spune totul despre cât de mare e interesul Kremlinului pentru zonă. 5 televiziuni! Câte are România acolo? Acum le-au fost ridicate licențele, însă timp de decenii televiziunile rusești i-au spălat pe creiere și i-au reeducat pe basarabeni, pe mulți menținându-i la stadiul de homo sovieticus.
Pe de altă parte, Rusia controlează televiziuni care pozează în ”pro-europene”, ”pro-românești” și ”anti-corupție”, în timp ce rostogolesc cele mai purulente narațiuni moldovenisto-stataliste (de la moldovenismul stalinist brutal până la noua sa fațetă, de o perfidie ieșită din comun – așa-zisa națiune civică moldovenească, proiect bonjurist realizat cu bani europeni, via Germania, prin intermediul cuplului Kulminski-Popov, adică prin intermediul știm-noi-cui). Aceleași televiziuni ”pro-europene” și ”anti-corupție” au dat pe-afară ani în șir de toți infractorii Moscovei, pe care i-au spălat zi și noapte în văzul lumii.
În fostele republici sovietice, așa-zisa tematică anti-corupție nu are legătură cu anti-corupția reală, e o caricaturizare. Ba chiar e o tematică pe care Rusia o încurajează deseori subteran, fiindcă preferă ca la putere sau în lumina reflectoarelor să se perinde papițoi cu gulere albe care să se agite populist, fără urmări, pe tot felul de chestiuni și forme fără fond. Indubitabil, pentru Rusia e dezirabil ca spațiul public să fie plin de mesajele acestor pokemoni și NU de mesaje identitare sau content pro-românesc real, cu atât mai puțin de mesaje unioniste. (De-aia unioniștii nu ajung niciodată la putere în R.Moldova.) Urmarea? O isterie populistă așa-zisă anti-corupție, într-o gubernie fără stat de drept, unde infractorii Rusiei zburdă în voie și nimeni nu-i trage la răspundere.
Așadar, luând în considerare toate cele de mai sus, raportat la scara istoriei și la viețile noastre, ale contemporanilor, Basarabia / R.Moldova e invadată dintotdeauna de Rusia. Iar noile pericole sunt din ce în ce mai pronunțate începând cu 2014 (și atunci problema a fost ”la pachet” cu Ucraina), intensificându-se încă din cursul anului trecut, odată cu începutul invaziei rusești la scară largă. Nu era nevoie nici să ne anunțe Maia Sandu acum (jucând-o politic, pentru a salva ce aparențe mai puteau fi salvate după demiterea guvernului in corpore pentru incompetență și eșec), și nu era nevoie nici să ne-o spună KGB-istul Lavrov, care ne dă din deget de un an, dar la București se tace-n păpușoi, fiindcă politrucii care conduc România ratează din nou și din nou actualitatea politică a vremii, nefiind capabili să facă parte din același peisaj geostrategic cu Polonia și Țările Baltice. Nu trebuia să o aflam nici de la Zelenski (Ucraina are mizele ei oricum), ci trebuia să o știm noi. Și să acționăm în consecință. Cu atât mai mult cu cât se întâmplă ce se-ntâmplă iar situația e vizibilă și de pe Lună.
Domle, noi n-am făcut valuri, am tăcut, dar am fost profesioniști și am lucrat diplomatic, fiindcă, spre deosebire de Polonia și Țările Baltice, România are o problemă sensibilă: R.Moldova – parcă îi și aud pe Aurescu și pe Iohannis. Hai sictir, gloabelor! Tocmai pentru că acolo locuiesc milioane de români, tocmai pentru că acolo doare ca o rană supurândă, voi ar fi trebuit să o jucați la același nivel ca Polonia și Țările Baltice, prin poziții tranșante și corespunzătoare ca tempo. Ca să nu mai spun că R.Moldova ar fi trebuit să fie avertizată cu privire la noile pericole în primul rând de la București, dacă tot Iohannis și gașca lui sunt atât de mărinimoși cu bugetele serviciilor secrete, bugete care, vă asigur, au explodat peste noapte, imediat după începutul invaziei rusești.
Vor Maia Sandu și PAS în Uniunea Europeană? Adică, vor pe bune, dincolo de populism și declarații laxe? Vor să rupă R.Moldova de Rusia? Atunci să facă ceea ce ar fi trebuit să se întâmple de mai bine de un deceniu: să declare oficial, prin intermediul guvernării și al majorității parlamentare, că așa-zisa Transnistria este un teritoriu ocupat de trupele Rusiei, cu toate consecințele de ordin politic, legal și social-economic ce decurg din această constatare a stării de fapt. Acum este momentul oportun. În așa-zisa Transnistria sunt trupe rusești de ocupație, NU ”trupe pacificatoare”, așa cum are nesimțirea să insiste Rusia agresoare.
Vor Maia Sandu și PAS în UE? Atunci de ce continuă să mențină R.Moldova în ruseasca și compromisa CSI? Vor ca armata R.Moldova să fie dezvoltată cu ajutorul NATO și al UE? Atunci de ce nu renunță la așa-zisa ”neutralitate”?, care nu e altceva decât un basm rusesc. Vrea PAS ca trupele rusești de ocupație să se retragă de pe teritoriul R.Moldova? Atunci de ce subvenționează cu importante sume de bani publici separatismul transnistrean, susținând, sub toate aspectele, existența acestuia?
Nu ajutăm pe nimeni și cu atât mai puțin pe noi dacă nu punctăm onest problemele și dacă nu ridicăm întrebările care merită. Ce se întâmplă în R.Moldova este în primul rând treaba noastră. A românilor de pe ambele maluri ale Prutului.