"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Observăm, de la o vreme încoace, că mai mulți lideri ai PAS-ului, în special la nivelul președintelui și vicepreședinților de partid, vorbesc în fața presei doar în nume personal când sunt întrebați pe chestiuni de maximă importanță cum ar fi ReUnirea sau aderarea la NATO. Cochetarea liderilor PAS-iști cu idealul Reîntregirii și aderarea la Alianța Nord-Atlantică trădează ipocrizia lor politică. Rezultă, logic, că ei ar fi în favoarea acestor obiective naționale, dar partidul, din care fac parte și lideri ai căruia sunt, ar fi împortiva. Curat murdar, vorba clasicului!
Aș putea să-i cred doar dacă respectivele deziderate majore ar figura în Programul Politic al PAS-ului, iar partidul ar declanșa și promova la nivel național pregătirea societății pentru aceste opțiuni politice și politico-militare, altfel avem aceeași situație ca până în prezent: PAS-ul vrea în UE, dar să rămână în continuare și în compromisa și ineficienta CSI, vrea ca armata națională să-și fortifice capacitățile militare, dar să rămânem cu neutralitate permanentă, vrea să retragă armata rusă de ocupație de pe teritoriul nostru, dar asigură logistic întreținerea ei, luptă cu separatismul transnistrean, dar asigură, sub toate aspectele, existența acestuia. Exemple similare sunt, din păcate, prea multe.
Toate aceste zvâcniri pretis unioniste și NATO-iste comportă, la sigur, elemente pur electorale și nicidecum doctrinare sau de convingeri personale, altfel acești liderași, dezamăgiți că propriul partid nu le împărtășește opțiunile politice, s-ar regăsi în alte platforme politice cu adevărat naționale sau euro-atlantice. Mai degrabă ar fi vorba de tactica lor mai veche de a scinda și mai mult electoratul unionist, care, concomitent, este și NATO-ist, și de a-i atrage sub umbrela PAS-ului pentru viitoarele alegeri locale, prezidențiale și parlamentare, erijându-se în purtători ai valorilor românești și euro-atlantice.
