Orașul din Turcia unde nicio clădire nu a căzut, nu există sinistrați și nicio viață nu a fost curmată, deși este relativ aproape de epicentru / Primarul Okkesh Elmasoglu: „Nu am permis construcții ilegale”

În plin dezastru național, în vreme ce acuzațiile la adresa corupției și lejerității în construcții curg din toate părțile în Turcia, iar guvernanții încearcă să domolească valul de furie aruncând după gratii afaceriști imobiliari ale căror blocuri noi s-au făcut una cu pământul, eroul acestor zile tragice pare să fie un primar care a respectat legea și nu a permis niciun fel de construcții ilegale. 

Este vorba despre Okkesh Elmasoglu, edilul orașului Erzin, parte a provinciei Hatay, una dintre zonele cele mai greu lovite de seismele de luni, 6 februarie, unde orașe întregi sunt la ora asta complet sau parțial devastate.

La Erzin, oraș cu peste 41.000 de locuitori situat în nordul provinciei Hatay, la doar 140 km de epicentrul seismelor (Kahramanmaraș), nicio clădire nu a căzut, nu există răniți și nici pierderi de vieți omenești. Sunt câteva imobile avariate, dar niciunul nu s-a prăbușit, 

Întrebat care e marele secret, Elmasoglu a răspuns simplu: „Am conștiința foarte curată, nu am permis construcții ilegale”.

„Suntem fericiți pentru zona noastră, dar bucuria nu ne e deplină din cauza atâtor morți. Avem și noi 50-60 de oameni originari din Ezin care au murit în alte localități afectate (...) Ne-am speriat, ne-a zgâlțâit bine seismul și noi am rămas fără curent, dar la sfârșitul evaluărilor am constatat că nu avem nicio pagubă. Am colindat tot orașul cu mașina chiar imediat după cutremur și totul era la locul lui. Secretul? Nu am permis niciun fel de construcții ilegale, oricâte presiuni și nemulțumiri au fost. Firește, sunt și oameni care riscă și fac ilegalități pe cont propriu, dar dacă îi depistăm, îi sancționăm. M-am ferit tot timpul să amestec administrația cu politica. Oamenii, chiar și cei apropiați mie, rude, încearcă pe diferite căi să obțină autorizații rapide sau să ajute pe cineva cunoscut să scape de câte o amendă. Sunt criticat adesea că nu închid ochii, părându-li-se că sunt singurul din Turcia atât de exagerat. „Chiar ești tu singura persoană decentă din Turcia?”, mă mai ironizează câte unul, aud asta frecvent cu urechile mele. (...) Îmi aduc aminte că înainte de cutremur, cu câteva zile, unul dintre cetățeni m-a abordat și mi-a reproșat că nu i-am permis să-și construiască o clădire. Era foarte supărat pe mine, certându-mă că în alte locuri nu e așa dificil să construiești. I-am spus că nu există toleranță în această privință”, a declarat Elmasoglu într-o intervenție la postul de televiune turcesc TV5. 

Foto: Okkesh Elmasoglu

Chiar dacă reglementările în materie de construcţii au fost înăsprite și noi standarde de siguranță mai stricte au fost adoptate în urma dezastrelor anterioare produse în Turcia, acestea sunt adesea doar pe hârtie. 

În plus, există și controversata practică a „amnistiilor periodice", care oferă scutiri legale unor structuri construite fără certificatele de siguranţă necesare, în schimbul unei taxe. Acest lucru a contribuit din la dezastrul recentă, opinează experţi din Turcia și din întreaga lume. 

Până la 75.000 de clădiri din zonele cele mai afectate de cutremur, din sudul Turciei, au primit astfel "amnistii", potrivit lui Pelin Pınar Giritlioğlu, şeful de la Istanbul al Uniunii Camerelor de ingineri şi arhitecţi din Turcia. 

Criticii au avertizat de mult timp că astfel de practici riscă să ducă la o catastrofă în cazul unui cutremur major, ceea ce s-a şi întâmplat. Cu doar câteva zile înainte de ultimul dezastru, presa turcă a relatat că un nou proiect de lege aşteaptă aprobarea Parlamentului, pentru a acorda o nouă amnistie pentru lucrări de construcţie recente. 

Geologul Celal Sengor opina recent, înainte de cutremur, că adoptarea unor astfel de amnistii pentru construcţii într-o ţară traversată de falii seismice sunt „o crimă".

În februarie 2018, în cadrul unei vizite prilejuite de alegerile municipale în Kahramanmaraş, preşedintele Recep Tayyip Erdogan, le spunea oamenilor: „Mulţumită amnistiei noastre în construcţii, am rezolvat problemele a 144.556 dintre cetăţenii noştri din Maraş”.  În acelaşi an, în cadrul unei întâlniri în Hatay, Erdogan anunța triumfalist: „mulţumită amnistiei noastre în construcţii, am rezolvat problemele a 205.000 dintre cetăţenii noştri din Hatay”. 

Așadar, în loc să amendeze constructorii și să demoleze imobilele, proprietățile repsective au fost introduse în legalitate, în preajma alegerilor municipale. 

CITEȘTE ȘI: De ce unele clădiri au rezistat, iar altele s-au făcut zob? Erdogan, blamat că a închis elitele și a lăsat clanurile de partid să construiască locuințe de „carton”, rezistente doar pe hârtie / Jurnalistă turcă: mâna omului a ucis la fel de mult ca natura

Celebra scriitoare turcă Elif Shafak scrie pentru Financial Times o analiză răscolitoare despre lăcomie, corupție și despre cum partidul aflat la putere, formațiunea politică a tiranul Erdogan, a înlăturat toate vocile critice care cereau reponsabilitate, acuzându-le că propagă teamă în rândul cetățenilor. 

Elif Shafak (fragmente): „Adevărul trist este că un număr alarmant de clădiri din țara mea natală nu sunt conforme cu codul (Codul de proiectare seismică, n.red). Blocuri întregi au fost distruse de acest cutremur; pentru mai mult profit și câștig, favoruri personale și nepotism, vieți au fost risipite. Probabil că acum guvernul va da vina pe antreprenori individuali, firește, mulți dintre ei sunt direct responsabili de această calamitate, dar autoritățile nu pot pasa responsabilitatea chiar atât de ușor. Au fost acordate autorizații oficiale acolo unde nu ar fi trebuit să existe așa ceva. Nu doar clădirile rezidențiale s-au prăbușit, ci și imobile municipale, inclusiv spitale care fuseseră anterior inaugurate cu fast.

Turcia are o gamă uimitoare de oameni de știință și ingineri, iar mulți dintre ei au implorat oficialii să acorde atenție acestui pericolul iminent, dar vocile lor nu au fost niciodată auzite de cei de la putere. Dimpotrivă: au fost acuzați de "propagarea fricii".

Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP), aflat la guvernare, a acordat periodic "amnistii de construcție" clădirilor care sfidau în mod flagrant reglementările privind cutremurele. 

Până la 75.000 de clădiri au primit astfel de amnistii numai în zona seismică, potrivit lui Pelin Pınar Giritlioğlu, șeful din Istanbul al Uniunii Camerelor Inginerilor și Arhitecților Turci. Geologul Celâl Șengör spune, pe bună dreptate, că emiterea unor astfel de amnistii generale într-o țară care este străbătută de falii este o crimă. Este dureros de ironic faptul că guvernul era pe punctul de a adopta încă o amnistie cu doar câteva zile înainte de producerea catastrofei. Ei nu au învățat niciodată din durerile și greșelile trecutului. Nu au renunțat niciodată la orgoliu. Lăcomia și clientelismul au fost orientările dominante.

După cutremurul din 1999, statul a impus o taxă ale cărei încasări trebuiau să fie folosite pentru următoarea urgență. Dar, când a fost întrebat despre acești bani în 2020, președintele Recep Tayyip Erdoğan ne-a băgat și mai mult în ceață încercând să ne explice cum au fost cheltuiți: „Am cheltuit pe ceea ce era necesar".

Nu există transparență, ci doar cenzură sistemică și suprimarea informațiilor.

Există o legătură indubitabilă între lipsa de democrație într-o țară și nivelul de distrugere produs de dezastrele naturale. Într-o democrație funcțională, cei aflați la putere pot fi trași la răspundere, un sistem de verificare și echilibrare va controla cheltuielile, iar publicul va fi informat cu privire la fiecare pas. Acolo unde nu există democrație, inevitabil există mai multă suferință umană.

De asemenea, statul nu a reușit să desfășoare eforturi rapide și sistemice de salvare de urgență. În multe părți din zona dezastrului, oamenii au fost lăsați pe cont propriu, încercând să își salveze apropiații cu mâinile goale, săpând printre dărâmături cu tot ce au putut aduna. Unii dintre ei au putut auzi voci de sub ruine și au trăit durerea și trauma imensă de a nu-și putea ajuta familiile și prietenii. Un tată a stat ore în șir ținând mâna fiicei sale moarte, doar brațul ei apărând prin beton. Timp de ore imposibil de lungi, niciun ajutor oficial nu a sosit în orașe precum Hatay. Oamenii prinși sub clădirile demolate au trimis tweet-uri în care își indicau locația, cerând ajutor. Este halucinant că a doua zi accesul la Twitter a fost blocat, într-un moment în care fiecare minut era esențial pentru a salva vieți.

Există atât de multă furie, atât de multă tristețe. Fie că ne aflăm în Turcia sau în diaspora, oscilăm între durere și furie. Într-un minut plângem incontrolabil, în alt minut ardem de indignare, mistuiți de sentimentul frângere. Cutremurul a spulberat ceva în psihicul colectiv.

Între timp, Erdoğan face ce a făcut mereu: își atacă criticii și le închide vocile. În numele "unității naționale", se așteaptă de la noi să fim tăcuți și docili, să ne închidem gura și să fim recunoscători. Erdoğan recunoaște că au existat "deficiențe" în răspunsul guvernului, dar arată cu degetul spre vreme, adăugând că nu a fost posibil să se pregătească pentru un dezastru de o asemenea amploare, ceea ce pur și simplu nu este adevărat. Un cutremur de această magnitudine ar fi lăsat pagube imense oriunde în lume, dar nu la o scară atât de îngrozitoare dacă imobilele ar fi fost construite conform normelor iar eforturile de salvare ar fi fost coordonate în mod corespunzător”. 

Restul analizei poate fi citită (în engleză) AICI.