Vlădicul Longhin și ceilalți idioți utili fac valuri nu de ieri, de azi. În Basarabia sau în Bucovina (”ucrainiană”), personajele acestea exploatează fără jenă românismul nostru de doi lei, storcând emoticoane și probabil ceva parale. Longhin se ascunde, în bună tradiție tactică, în spatele unui orfelinat. Este ca și cum, pentru a înțelege grozăvia, minunatul Părinte Nicolae Tănase ar folosi Valea Plopului ca bază de atacuri la adresa BOR, a Patriarhului sau a nu știu cui, după agendă. Sau ca și când alt Părinte minunat, Dan Damaschin de la Iași, ar instrumentaliza opera lui socială pe cât de discretă pe atât de uimitoare în certuri cu Mitropolia, ar face pe deșteptul și ar spune că nu știu ce duhovnic are palmele de aur și pumnii de diamant.
Longhin și celelalte slugi ale Moscovei, care acum se dau agresați, loviți, persecutați sunt fix tot cei care, departe de atenția noastră intermitentă – că pomeneam de românismul bun de sifonat fonduri și de exploatat personal –, timp de trei decenii au împiedicat pe toate căile bunăstarea și emanciparea identitară a românilor de dincolo de fruntarii. Jocul acesta dublu este acum, în plin război, mai evident decât niciodată.
Soluția ierarhilor și a preoților ortodocși, cu hirotonie validă, din afara țării care se pretind români este cât se poate de lesne: cererea de intrare sub omoforul Patriarhiei de la București. Dar nu, nici cu noi, cică nici cu Moscova, dar nici independenți. Pe scurt, victime viclene care defilează în fața oamenilor de bună credință care, cum știm, rezonează la lacrimi mai repede decât la bucuriile de care nu au foarte des parte, iar acum chiar deloc.
Nu știi ce este mai abject la jigodiile acestea: luarea în derâdere a credinței, a lui Hristos însuși, tolerând sau predicând crima, a iubirii de Patrie, pe care o calcă în picioare fără rezerve, la comandă, sau pur și simplu a umanității, a chipului lui Dumnezeu din ei care s-a întunecat atât de mult, s-a schilodit încât nu îl mai recunosc nici în alții? La urma urmelor, da, ei sunt victime, dar nu ale propriilor virtuți și principii, ci ale lașității și tembelismului în care se complac.
Vorba atenienilor: lăsați mai moale, vă ascultăm altă dată! Mai precis: după război.
Repet: tipologia unui Longhin în Ucraina sau a unui Vladimir în Basarabia este cea a pescuitorului în ape tulburi, nu a păstorului onest, în ciuda oricărei filantropii sau a altor realizări. Ei sunt "oamenii noi" ai comunismului, cei prin care Moscova a ținut sub control fostele republici sovietice, au oprimat în cârdășie cu oligarhia statală identitatea populațiilor de acolo, printre care și pe etnicii români.
Da, chestiunea este mai complexă, dar măcar acum, când unii se plâng că ucrainienii sunt duri, aruncă obiecte de cult, închid biserici și alte blestemății, să le readucem aminte că sprijină agresiunea rusă. Nu sunt de acord cu serviciile lui Zelenski – iarăși: cu asemenea măsuri legate de așezarea sufletească, tainice, se pregătesc conflicte culturale pe termen lung –, dar agenții imperialismului post-sovietic culeg furtuna pe care ei, nu noi, au semănat-o și întreținut-o cu cinism, manipulând și mințind.
Pace!