"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Partizanul bănățean Spiru Blănaru și-a petrecut ultimul Revelion, cel dintre ‘48 și ‘49, într-un sălaș din apropierea Domașnei, împreună cu soția Mărioara, cu socrul Nicolae Horescu și cu mai mulți ortaci. Pentru a destinde atmosfera, femeile au făcut un joc popular de ghicire a viitorului, punând diverse obiecte sub farfuriile invitaților, fără să știe care cum va sta.
Când și-a întors blidul, Spiru Blănaru a găsit un glonț și iată că de glonț va muri. În curând lucrurile vor degenera cumplit, vor urma lovitura de la postul de Miliție din Teregova, bătălia de la Pietrele Albe (detalii AICI), rănirea și arestarea lui Spiru Blănaru (detalii AICI), urmată de condamnarea la moarte (un simulacru de proces) și executarea partizanului. Mai multe detalii puteți afla AICI, din amplul interviu pe care fiul lui Spiru Blănaru, domnul Corneliu Horescu Blănaru, l-a acordat în exclusivitate pentru Podul.ro.
În cele ce urmează, Podul.ro publică relatările despre revelionul amintit evocate de scriitoarea și profesoara Ileana Silveanu, într-un articol din ”Renașterea bănățeană”:
„Povestea mi-a istorisit-o soția lui Spiru Blănaru, Mărioara, pe care am cunoscut-o în 1991 și de care m-a legat o caldă prietenie. A durat până la sfârșitul vieții ei. Acum, că ne apropiem de Revelion, mi-a revenit în minte și m-am gândit că trebuie transmisă mai departe. Să nu se piardă, fiindcă a fost cu miez, cu sens și de un tragism tulburător.
Luna decembrie a anului 1948 a reprezentat o perioadă de acalmie în Munții Banatului, în zona Feneș, Cracu Farcului, Teregova, Bolvașnița. Partizanii puneau la cale petrecerea de Anul Nou. Urmau să se adune (la sălașul lui Pușchiță zis ‹Liber› – n. m.) și să discute despre ce va să se întâmple în martie 1949… Așa cum l-au restituit evocările Mărioarei, a fost ultimul Revelion la care s-au adunat soțul ei, Spiru Blănaru, sora ei, Anișoara Horescu și tatăl, Nicolae Horescu.
Printre oaspeți s-au numărat Pușchiță Petru, Caraiman Ioan, Copăceanu Martin și câțiva plugari din comuna Teregova. Nu se mai știe cine s-a ocupat de pregătirea bucatelor festive, cert este că, pentru a mai destinde atmosfera, gospodinele au hotărât să reia o veche tradiție populară. Înainte ca oamenii să se așeze la masă, așadar fără să știe cine ce loc își va alege, femeile au ascuns, sub o farfurie întoarsă cu susu-n jos, câte un lucruşor mărunt, menit să dea fiecăruia câte un indiciu despre cum va fi anul cel nou.
Cum necum, predicţiile au fost exacte. Marioara a găsit sub blid o felie de pâine, semn că va traversa o vreme de lipsuri materiale. Anişoarei i-a rânduit soarta fir de busuioc, simbol al dragostei, şi chiar s-a căsătorit la scurt timp după aceea.
(Portretul partizanului martir Spiru Blănaru / sursa: arhiva Podul.ro)
Numai Spiru Blănaru, ridicând farfuria, a descoperit un glonte. ‹Anul ăsta încheiem socotelile›, a fost replica lui de atunci. Să fi fost o premoniție? Se prea poate… Cert este că, în martie 1949, eroul anticomunist a fost rănit, apoi internat la Caransebeș, unde doctorii au încercat din răsputeri să-i prelungească internarea și să-l ajute să fugă.
Destinul a vrut altfel, iar Spiru Blănaru a fost executat la 16 iulie 1949, împreună cu Ianăș Grozăvescu, Romulus Marițescu, Martin Copăceanu, Petru Pușchiță și Vichente Pușchiță. Acțiunea de răsturnare a comunismului, care ar fi trebuit să pornească de la Timișoara, de pe strada Pop de Băsești nr. 32, de la casa lui Ion Belințan, n-a mai avut loc. S-a întâmplat abia peste patru decenii, cu alte personaje apărute pe scena istoriei”.
(Foto deschidere: domnul Corneliu Horescu Blănaru, fiul partizanului Spiru Blănaru, cu portretul tatălui său / sursa foto: arhiva Podul.ro)
