Bucureștiul a furnizat Chișinăului, între 1998-2001, energie electrică în valoare de 32 milioane de dolari, bani pe care nu i-a recuperat niciodată. La fel se va întâmpla și acum

În noiembrie 1998 separatiștii de la Tiraspol au sistat furnizarea energiei electrice produse la Cuciurgan către malul drept al Nistrului. Ca să nu înghețe toată Republica Moldova, România a furnizat energie electrică Chișinăului mai bine de doi ani, până la începutul lui 2001.

Președintele Republicii Moldova era pe atunci Petru Lucinschi (un tip foarte simpatic, poate cel mai simpatic de la Chișinău, unul din consilierii lui Gorbaciov îl numea în glumă prin 1988 șeful mafiei moldovenești, unul din băieții lui Lucinschi era căutat de poliția din România pentru niște șantaje cu sume de milioane de euro, celălalt băiat nu știm dacă este sau nu este proprietarul real al unei televiziuni europene de la Chișinău, televiziune în care era înfipt adânc rechinul financiar Viaceslav Platon; același Petru Lucinschi care a fost unul din finanțatorii inițiali ai ingineriilor financiare ale lui Ilan Șor soldate cu jaful miliardului, din pensia lui modestă și ce economii mai avea Lucinschi l-a capitalizat pe Șor cu vreo 4 milioane de dolari dacă-mi amintesc corect, nu e clar cu ce profit, în sfârșit, să ne oprim aici). Premieri ai Republicii Moldova în perioada asta au fost Ion Ciubuc (Dumnezeu să-l ierte!) și Ion Sturza (care este foarte activ pe FB, poate își mai amintește și el niște detalii din anii aceia).

De ce vă spun povestea asta de pe vremea când experții, analiștii și secretarii de stat care se ocupă de Republica Moldova făceau (cu răsunet!) tranziția de la oliță la vasul de toaletă? Pentru că energia electrică furnizată de București Chișinăului între anii 1998-2001 nu a fost achitată niciodată, datoria de 32 milioane dolari a rămas neplătită până în ziua de azi. La un moment dat se îmbârligaseră lucrurile între datoria asta neachitată și licența de emisie a TVR în Republica Moldova, au fost aranjate lucrurile în așa fel încât datoria a rămas neplătită și TVR a rămas fără licență de emisie. Și încă un detaliu: în contul acestei datorii Bucureștiul ar fi trebuit să primească acțiuni la niște companii din Republica Moldova, și știm cu toții ce a primit Bucureștiul. Companiile respective au ajuns la niște nemți, atâta pierdere să avem noi.

În sfârșit, ideea este că nu trebuie să-și facă nimeni iluzii că va fi plătită vreodată energia electrică furnizată de România acum. Chișinăul vorbește de cumpărarea energiei electrice din România, dar nu am văzut pe nicăieri cum și când se face această plată, care este mecanismul exact de achiziție. Pentru că dacă România trimite acum electricitate în Republica Moldova pe principiul „vă dăm bani când o să avem”, deja datoria asta poate fi trecută la pierderi, nu va recupera nimeni nici o copeică.

Din punctul meu de vedere asta nu este o problemă, foarte bine că România furnizează energie electrică Republicii Moldova atunci când are nevoie, până la urmă este un sprijin pentru cetățenii români și etnicii români de acolo, chiar dacă această energie nu va fi achitată niciodată. Ideea este că trebuie să știm condițiile reale ale ajutorului acordat, atât și nimic mai mult. Să nu-și facă cineva vreodată iluzii față de clasa politică de la Chișinău.

PS Probabil nu mulți își amintesc care erau condițiile în România în 1998. Vă spun eu: era greu al dracului, pe atunci supraviețuiam în București cu 30 de dolari pe lună. Când am primit primul salariu de 100 dolari m-am simțit ca un milionar. Și totuși nu-mi pare rău de cele 32 milioane de dolari la valoarea acelor ani de care ne-au „kidănit” băieții de la Chișinău.