Falsificarea memoriei este trădare de țară

Asta se poate verifica mai ales în momente de cumpănă precum războiul. Nu este o noutate: agresorul își justifică ticăloșia prin propria variantă asupra trecutului, recent sau îndepărtat, așa cum cel agresat luptă inclusiv în numele unei percepții de sine articulată istoric. Tot deloc nou este și faptul că învingătorii colorează manualele de istorie cu propriile nuanțe și, simetric, că libertatea se consumă înainte de toate prin revenirea, sistematică sau alandala, la un fir cândva rupt. În fine, la fel de cunoscută este forța narativului istoric și în alte clipe, în cataclisme sau încercări, în drame colective sau tristeți profunde. Cu alte cuvinte, istoria este fântâna de jos din care aducem la suprafață apa vieții, așa cum credința este fântâna de sus din care coboară ploaia vindecătoare peste crăpăturile secetei de nădejde. Cine otrăvește fântâna din adâncuri, mai devreme sau mai târziu va otrăvi și pe cea din văzduh. Filtrele de apă, pentru a rămâne la metaforă, ale memoriei nu pot fi schimbate decât de cei chemați, aici: de istorici, oameni de carte, de literă și duh deopotrivă. Ajunse pe mâna impostorilor, a leprelor, rezervoarele de apă sunt încărcate cu dejecții, cu hoituri și alte mizerii.

Revenind la război, nu este de mirare că, alături de sistemele energetice, loviturile dușmanului vor ținti mereu muzeele, depozitele, spațiile consacrate, locurile și oamenii cu anume semnificație. Pe scurt, memoria. Salt biblic: vrăjmașul ispitește pe Adam și Eva cu o poveste măsluită, făcând apel la o memorie cu bună știință încețoșată. Vă aduceți aminte porunca de a nu...? Cunoașteți pasajul. Odată rama coborâtă de pe perete, o pânză este înlocuită cu alta, originalul cu falsul. Dar nu este adevărat că o să muriți etc. Iarăși, cunoașteți. În fine, iată de ce, pentru a evita deturnarea anamnezei, Biserica a instituit Tradiția ca memorie critică, așa cum o definea Vladimir Lossky. Dincolo de necesare și obligatorii rezerve, o pregătire înțeleaptă în vederea rezistenței la viitoare atacuri cuprinde conservarea, limpezirea, curățarea, împrospătarea, inclusiv prin interpretări noi, a tezaurului imaterial memorial fără de care am înceta să mai fim în trup, pe hartă și în timp.